Mos Craciun. Cand te-ai prins de combinatie?

Comentarii

• Catalin Zălog

  publicitate

  Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

• Anca B

  • 25.12.2011

  Pai, a venit clasicul prieten de familie/unchi/vecin imbracat in Mos Craciun la noi la usa si eu trebuia sa ii spun o poezie, dar cred ca eram destul de mare incat sa-mi dau seama ca logic nu are cum sa fie si la usa sa ma asculte pe mine si in acelasi timp sa puna si cadourile sub brad. Si in plus, semana cu cineva cunoscut. Dupa, nu-mi mai aduc aminte ce s-a intamplat. Dar eu inca mai cred in Mos Craciun, care e sotul meu, mama, tata, fratele, prietenii.

  răspunde-i

  Comentariu

  Trimite
• Diana

  • 24.12.2011

  mie mi-a zis pe la 6 ani bunica si apoi i-am vazut pe ai mei aducand cadourile in casa, dar in continuare cred ca exista, desi am 21 de ani. e un guilty pleasure.

  răspunde-i

  Comentariu

  Trimite
• Sim

  • 23.12.2011

  Si eu cred in Mos Craciun, desi am 30 de ani 🙂 Ba chiar si in Mos Nicolae. Anul asta a fost prima data cand i-am explicat prietenului meu spaniol cum e cu traditia la noi de Mos Nicolae. In dimineata de 6 decembrie ne-am dus amandoi ca doi copii sa vedem ce ne-a adus Mosul, m-am simtit exact ca in copilarie 🙂 Mos Craciun exista! Cum spunea cineva, in fiecare din noi 😉

  răspunde-i

  Comentariu

  Trimite
• anonim

  • 22.12.2011

  In toata perioada sarcinii, mama lui Sebi a visat, repetat, un camp verde plin de flori! Se intreba ce miracol va trai alaturi de copilul sau, daruit de Dumnezeu. Visul s-a repetat si dupa nasterea fiului ei. Un vis ca o stare! O stare de bine, indescriptibila in cuvinte.
  Pe tot parcursul conversatiei noastre, mai bine de o ora, mamica  a plans incet, abia auzit. A plans, de altfel, la fiecare discutie telefonica cu mine; plange ori de cate ori vorbeste despre fiul ei, Sebastian, acum in varsta de 3 ani si 3 luni.
  Intotdeauna si nu intamplator descriu evolutia sarcinii mamicii, pentru ca, in aceste luni se cladeste o VIATA, are loc un act divin numit CREATIE, pentru ca procesul cresterii fetale se desfasoara in combinatie cu manifestarea scanteii divine omniprezente. Umanitatea a generat mii de studii, mii de credinte, mii de filosofii, mii de dogme, insa niciuna nu exclude realitatea Dumnezeirii sau oricum am Numi-o, in orice termeni; exista o inteligenta celulara, indisolubila, imuabila, dincolo de perceptia sau intelegerea noastra directa.
  Ce simte si ce traieste mama in perioada aceasta este vital pentru viitorul fiintei umane care se naste si creste, care traieste si isi scrie destinul cu fiecare alegere pe care o va face.
  Sebi a fost un copil dorit, atat de dorit incat doar neaosul cuvant DOR il poate descrie. Parintilor le-a fost dor de EL inainte de a fi conceput, inainte de a se naste.
  La 3 luni de sarcina, a aparut o problema majora: sangerarea. Din pacate, lucra intr-o croitorie si statea in picioare 8-10 ore, in caldura si aburi, la masa de calcat. Patronul nici nu a vrut sa auda de concediu medical. Da, exista astfel de oameni! Asa ca, pentru a-si asigura painea cea de toate zilele, a trebuit sa lucreze in acelasi regim draconic, desi medicul i-a recomandat repaos total. S-a rugat zi si noapte ca sarcina sa evolueze normal si a sperat ca va fi BINE. Avea 26 de saptamani, abia se intorsese de la serviciu si se odihnea in pat, cand i s-au rupt membranele. A chemat salvarea, care au dus-o la camera de garda a maternitatii Cantacuzino.
  Medicul, cand a auzit care are doar 26 de saptamani de sarcina a spus sec:
  -Avorton. Facem avort.
  Mama a inceput sa planga si sa o roage pe doctorita sa faca ceva, sa-i salveze copilul:
  -Doamna draga, daca copilasul acesta are sanse sa traiasca, eu, mama lui, vreau sa traiasca!
  In acel moment, a intrat pe usa un alt medic, tanar stagiar, care si-a intrebat colega de breasla ce s-a intamplat. Raspunsul nu l-a speriat, dimpotriva,  a rostit calm exact ceea ce avea nevoia mama sa auda:
  -Ok, daca mamica vrea sa pastreze copilul, atunci sa facem tot posibilul sa traiasca!
  Au internat-o si a inceput imediat un tratament de stabilizare a sarcinii, in speranta ca nu va mai pierde lichid si ca vor putea prelungi procesul inca doua saptamani.
  O saptamana mai tarziu, pe 15 august 2009, din motive intemeiate, mamica a fost introdusa in blocul operator pentru o cezariana facuta in regim de urgenta.
  Sebi a plans din prima secunda de viata in afara mediului intrauterin. Avea 1000 g. A fost dus la terapie intensiva si introdus intr-un incubator special.
  Mama s-a imbarbatat si, in pofida durerilor postoperatorii mari, s-a dat jos din pat si s-a dus tarandu-si sonda, la sectia ATI nou nascuti. Cand l-a vazut a simtit o compaiune imensa. Era fragil, incredibil de mic, plin de un puf galben, incarcat de furtunase de tot felul. I-a atins, plangand, manuta mica si l-a rugat pe Dumnezeu sa ii salveze copilul. Din momentul acela, timp de doua luni s-a rugat fara incetare: la Dumezeu, la Sfinti, la Ingeri! Nu putea dormi noaptea de teama ca cineva va veni sa ii spuna ca bebelusul ei nu mai e! A trait momentul acesta alaturi de alte mamici, internate in acelasi salon. A trait groaza aceasta clipa de clipa. Sebi facea crize dese de apnee (uita sa respire), apoi a fost diagnosticat cu diplazie pulmonara.
  Intr-una din zile, aparatura a inceput sa piuie foarte tare, medicul, intrat val-vartej, a dat-o afara pe mamica. Jumatate de ora a tremurat incontrolabil simtind ca se intampla ceva grav. Abia cand a vazut-o pe doctora iesind zambind din salon, si-a recapatat suflul normal. A auzit vag afirmatia ei:
  – Mamico, stai linistita, copilul si-a revenit.
  Inainte cu trei saptamani sa fie externati, medicul neonatolog a chemat-o si i-a comunicat ca Sebi sufera de retinopatie (dezlipire de retina). I-a mai spus ca, daca nu se intervine imediat chirurgical, vederea va fi pierduta definitiv, pentru ca retinopatia evolueaza ireversibil si foarte repede. In prima saptamana nu s-a putut interveni pentru ca Sebi facea inca acele crize de apnee. In cele din urma, un alt medic si-a asumat riscul stop-ului respirator post-anestezie si a intervenit chirurgical la ochiul stang. Au asteptat o zi pentru ca se stricase laserul si au facut si cea de-a doua operatie, la ochiul drept. Recomandarea a fost sa se astepte posibilele rezultate, minim doua saptamani. Din pacate, dupa aceasta perioada, medicul oftalmolog a constatat ca rezultatul operatiilor a fost nul.
  Au fost externati, Sebi se dezvolta deja normal, luase in greutate 1450 grame. Doua luni mai tarziu, mamica si copilul se prezentau la control. Sebi a fost supus mai multor investigatii medicale la inima, plamani, cap (consult neurologic) si la ochi.
  Concluzia oftalmologului a fost extrem de dureroasa:
  -Sebastian nu o sa vada niciodata. Boala asta evolueaza foarte repede.
  -Doamna doctor, nu se poate, va implor, ajutati-ne! Nu stiti, undeva, in afara tarii, nu exista nici o sansa pentru el?
  -Nu, nu exista sanse nicaieri, in lume!
  Nu s-au resemnat. Au trimis sute de mailuri la specialisti din toata lumea! Un medic din Turcia nu le-a dat nici o speranta; in schimb, un medic din Taiwan, le-a readus increderea spunandu-le ca ambii ochi pot fi salvati intr-o clinica din America. Le-a oferit detalii si i-a indrumat sa mearga mai departe.
  Intamplarea a facut ca unul dintre medicii din echipa chirurgilor oftalmologi americani, italian de origine, sa vina in tara de bastina in luna septembrie a anului curent si i-a invitat la Roma sa-l consulte pe Sebi. N-au stat pe ganduri si pe 19 septembrie se aflau deja in cabinetul medicului respectiv.
  -Ne-a dat sanse pentru ochiul stang, insa a precizat ca acel ochi a dezvoltat si o cataracta care trebuie operata, iar la ochiul drept se impune inlaturarea chirurgicala a glaucomului, aceste operatii primand inaintea operatiilor pentru retinopatie. Ne-a programat pentru data de 26 ianuarie 2012, ora 10. Pe 26 ianuarie anul viitor, adica peste o luna trebuie sa fim la Detroit, USA.
  Pana in acest moment, 6 copii romani au fost operati cu succes de retinopatie, in clinica  Beaumont Hospital, din Detroit (Adresa: Detroit, stat Michigan Royal Oak, telefon: 00248 288 2280; fax: 00248 288 5644), in conditiile in care nici o alta tara europeana sau asiatica nu acorda credit operatiilor de retinopatie dupa o luna de viata.
  Dar, ca si Anemona Florea care pleaca in America pe 22 ianuarie 2012, Sebi are toate sansele sa isi recapete vederea postoperator, in tara tuturor posibilitatilor, dincolo de ocean.
  Deocamdata, Sebi este amuzant si sanatos de curios. Intreaba neincetat:
  -Cine a venit mami, ce culoare are bluza ta, cum sunt nasturii, ce culoare are cana, ce culoare au florile, cum arata casa, ce forma are pasarea, cum arata norii etc?
  Stie sa numere pana la 10 si stie sa spuna alfabetul pana la litera F. Ii plac jucariile care fac zgomot, de fapt, adora orice obect care face zgomot! Se deplaseaza singur pe traseul cunoscut, prin casa, sprijinindu-se de pereti si ghidandu-se dupa obiecte. Este fascinat de luminitele emise de diverse jucarii: le percepe.
  Dorinta lui cea mai mare: sa mearga la gradinita!
  Cand aude copii sau adulti vorbind la televizor, exclama rugator:
  -Mami, sa vina copiii la mine! Mami, sa vina nenea/tanti la mine! De ce nu vin?
  A memorat perfect toate reclamele TV! Le reproduce imediat ce aude primul sunet!
  Stie deja cateva poezii si le peroreaza inainte sa-l rogi sa o faca!
  Detesta sa il contrazici si insista ferm sa ii dai obiectul de care are nevoie.
  Isi exprima liber si clar iubirea, fata de toti cei pe care ii cunoaste, incepand cu mama:
  -Mamiiii, te iubesc mamii!
  Iubirea aceasta nu se invata, ci se simte dincolo de orice realitate palpabila si se traieste ca atare, cel putin la varsta aceasta mirabila!
  Cred ca nimic nu este intamplator in existenta aceasta; nu intamplator parintii au reusit cu eforturi uriase sa stranga suma de 15.000 de eur! Cred ca nu este o intamplare faptul ca au deja acceptul clinicii americane si programarea aceasta pentru operatii (1 februarie si 8 februarie 2012), in a doua luna a anului viitor. Cheltuielile medicale ating, pentru ambii ochi, suma de 40.000 eur (sunt 4 operatii).
  Nu intamplator, Viata a ales ca zi de promovare Sfanta zi de Craciun! Oameni atat de dragi noua! Impreuna ii putem strange. Impreuna, contribuim la renasterea lui Sebi: culoarea si lumina sunt parte primara a Vietii.
  Detalii suplimentare puteti citi aici: http://sebastiancolgiu.blogspot.com/
  Saptamana aceasta, 24 – 29 decembrie, donand  2 Eur prin sms trimis la 848 (numar gratuit) in retelele VODAFONE, ORANGE SI COSMOTE,  ii vom strange suma care il desparte pe Sebi de momentul magic in care va reusi sa vada cu proprii ochi, lumea culorilor si universul luminii: minim 40.000 Eur.
  De asemnea, puteti dona prin Romtelecom, formand:
  0 900 900 301-10euro/apel
  0 900 900 303-3euro/apel
  0 900 900 305-5euro/apel
  *Nu se percepe TVA.
  Sau direct, in contul Fundatiei Mereu Aproape, cu mentiunea “pentru Colgiu Sebastian Marius” :

  CIF 18212553:
  in lei:RO 05 BRDE 450 SV 0729 533 4500,
  in Euro:RO 31 BRDE 450 SV 2376 153 4500
  deschise la BRD GSG SMCC,cod SWIFT BRDEROBU
  Nota:doresc sa fac o precizare pentru aceia dintre dumneavoastra care sesizeaza faptul ca datele financiare din reportaj nu sunt intotdeauna aceleasi cu datele inserate de mine in articol. Motivul este acela ca filmarile sunt efectuate in avans, cu 4-6 saptamani inainte ca investigatiile medicale si sociale sa fie actualizate, adica imediat ce cazul a fost inregistrat si acceptat in campania Vreau sa Ajut. Ulterior, in baza rezultatelor acestor investigatii, situatia enuntata de parinti se schimba si apar date noi. Aceste date nu mai pot fi operate in montajul video-audio, facut in avans de colega noastra de la Stiri. Insa, va rog sa aveti amabilitatea sa decideti ca articolul de pe site detine informatii corecte, in completarea matarialului audio-video.
  De asemenea, incepand cu sfarsitul saptamanii viitoare, vom posta declaratia parintelui, scrisa de mana si semnata, care contine suma stransa de copil, in Campania noastra: VREAU SA AJUT! Pe masura ce parintii reusesc sa ajunga la sediul FMA, venind din diverse locuri ale tarii si din afara tarii (avem copii care fac tratament prelungit pe multe luni, in clinici din Italia, Germania, Austria etc), vom posta in continuare si la inceputul anului viitor declaratia fiecaruia in parte.
  Va multumim din suflet, in numele fiecarui copil promovat in campania noastra umanitara, pentru sprijinul dumneavoastra, cu adevarat nepretuit! Dar din dar se face RAI, RAIUL numit SANATATE!
  Sa aveti parte de Sarbatori de iarna imbelsugate, sa fiti sanatosi si sa va bucurati de IUBIRE!
  DUMNEZEU SA VA BINECUVANTEZE!
  http://fundatiamereuaproape.ro/lui-sebastian-marius-colgiu-medicii-americani-ii-pot-reda-vederea/

  răspunde-i

  Comentariu

  Trimite
• anabela

  • 22.12.2011

  Acum cateva saptamani discutam la birou cum am aflat ca nu mai exista Mos Craciun… un coleg a patit ca tine a aflat de la parinti …altul de la colegi de clasa …etc
  Eu nu-mi amintesc cum am aftat … asa ca pentru mine Mosul exista chiar daca stiu ca acele cadouri sunt de la parinti,sot si prietini, Mosul le-a spus ce-mi doresc si gata .

  O seara placuta

  răspunde-i

  Comentariu

  Trimite
• deyu

  • 22.12.2011

  Paai, la serbarea din clasa I am recunoscut scrisul mamei de pe felicitarea de la mosul si m-am cam prins. Apoi l-am demascat pe mos cand a venit la noi acasa…era pretenul cel mai bun al tatalui meu, doar ca uitase sa isi dea jos inelul. Am doborat bradul in seara aia 😐

  răspunde-i

  Comentariu

  Trimite
• Sandra

  • 21.12.2011

  Mama a trebuit sa imi spuna cand aveam 6 sau 7 ani, pentru ca ma certam si bateam la scoala cu colegii care ziceau ca nu exista. 😛

  răspunde-i

  Comentariu

  Trimite
• Til

  • 21.12.2011

  Esti sigur ca Inoke nu-ti citeste blogul?

  Eu nu mai tin minte cand am aflat despre Mosu’. Fetitei mele, insa, i-am confirmat la 9 ani. Banuia deja, insa se prefacea ca nu stie pentru ca ii era teama ca in ziua in care va accepta ca Mos Craciun nu exista nu va mai primi cadouri. S-a linistit cand i-am spus ca nici vorba de asa ceva 🙂

  răspunde-i

  Comentariu

  Trimite
• Pato Basil

  • 21.12.2011

  Eu totusi cred ca Mos Craciun exista!
  Dovada sunt atatea dorinte implinite…

  răspunde-i

  Comentariu

  Trimite
• Daniel

  • 21.12.2011

  3 stages of a man:
  1. He believes in Santa.
  2. He doesn’t believe in Santa.
  3. He is Santa.

  răspunde-i

  Comentariu

  Trimite
• Loading...