A murit. S-a dus. A crapat. Duca-se pe pustii si rasuci-s-ar ca titirezu’ in groapa aia rece si umeda pana i s-o acri!
Ma uit acu’ la tv si tocmai s-a terminat un reportaj despre nostalgicii lu’ raposatu’. Oameni batrani, amarati, posaci, da’ cu opinie! Cum sa poti vorbi de bine de nenorocirea aia?! Cum sa poti spune ca “a facut rele da’ a facut si bune”?!
Cum sa te astepti ca cineva care a trait in vremurile alea sa-si aduca aminte cu nostalgie?! Nu inteleg… cum?!
S-a trait cu calusul in gura, cu spectrul Securitatii prezent in ochii tuturor prietenilor, ne-am calcat in picioare pentru o franzela, pentru un sifon, pentru un loc in nenorocitu’ ala de troleibuz!
Viata e grea indiferent de regim si de orientarea politica. Suntem prea multi, consumam pre mult, avem asteptari si dorinte prea mari (pentru cat muncim, pentru cat poate da Pamantul, pentru cat se poate face).
Nu urasc cozile la paine, inghesuitul in troleu, singura banana de Craciun, pungile de tacamuri. Nu, astea au fost greutatile vremurilor respective, astea sunt uneori si greutatile vremurilor de azi.
Urasc teama. Urasc frica. Urasc retinerea pe care oamenii o aveau pana si fata de rudele apropiate. Urasc cuvantul Securitate la fel cum ii urasc si pe carnatii care mi-au terorizat mama pentru ca se iubea cu un negru.
Ii urasc pe distrusii care au tolerat un regim care a tinut in groaza o tara intreaga. La fel cum ii iubesc si ii stimez pe brasovenii care au incercat. Pe 15 noiembrie s-au facut 20 de ani de la incercarea lor disperata de a schimba ceva, si pentru asta imi dau caciula jos si ma plec cu fruntea pan’ la pamant in fata lor.
Cei care au acum 18, 19, 20 de ani nu stiu, n-au cum. De cele mai multe ori parintii vorbesc in treacat de perioada aia, nu explica, nu arata, si asa se disipa ura lor, prin uitare.
Eu nu uit, ura mea-i aici si nu trece. Ani de chin si lacrimi, copilaria mea, intre interogatoriile prin care a trecut mama cu Securitatea si vizitele sectoristului la usa apartamentului de 2 camere.
Am zis de Brasov si de Revolutia inabusita de atunci. Claudiu Tarziu a scris cate ceva de asta, du-te si citeste.
Despre Revolutia de la “89 poti citi peste tot. Si mai bine ar fi daca ti-ai gasi timp si ai citi despre inainte de “89, despre frica, despre foame, despre umilinta.
Asa poate vei intelege de ce unii urasc inca pana si mormantul lui Ceausescu.
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.