Incepusem sa dau cu degetelul in uriasa broasca testoasa din lemn, martora multor lucruri de importanta capitala pentru omenire… broasca in sine o opera de arta, o pleasca de vreo 40cm si cateva kile, cu gura cracanata si cu un nufar pe umarul drept, incremenita rascracit pe o masuta de cafea.
Langa ea… biroul imens, de deasupra caruia trona un tron pe post de scaun de amfitrion. Incaperea maaare, amenajata in stil “fara” era dominata de grupajul mobilieristic, oricat de bine te simteai in pielea ta iti dadea un aer de argat…
Si incepe halimaiul! Intra niste domni care, din cate ne-am dat seama pe parcurs faceau site-uri si venisera sa-i vanda domnului rector unul…
Webmasteri (amabili):- Aveti deja site?
Rector (initial incurcat, apoi autoritar): – Aaaaa… da… aaa… am unul, stati putin… Maricico, care e site-ul meu?
Maricica (incurcata): – aaa… marinmarin aron iahó (a zis asa cum am scris io aici) punct ro… punct com!
Rector (mandru!): – Asa!
Webmasteri (rosii la fata deja): Aaaa… deci aveti un mail. Mailul este acela unde primiti posta electronica, site-ul este acela unde postati materiale despre Dvs. si acelea sunt citite de catre cei care intra pe site.
Rector (mirat si usor persiflant): – Pai am si din asta pentru facultate!
Rector (autoritar): Maricico, adu o cafea!
Webmasteri (si mai rosii la fata): Da, dar Dvs. spuneati ca aveti nevoie de unul personal…
Rector (usor scarbit): Mai, asa vrea partidul sa avem toti site-uri din astea, ce-or fi ele, ca la ce ma ajuta nu stiu ca oricum nu intereseaza pe nimeni si politica se face pe strada ca le dai pui si porci, asta cu site-urile astea sunt asa de pan-plezir…
Webmasteri: Deci va trebuie ca asa va cere partidul…
Rector: Dom’le, oricum tinerii din ziua de azi nu stiu altceva decat sa faca sex prin baile facultatii!
Webmasterii (uimiti, ochii cat cepele!): – Gulp!
Rector (si mai inversunat): Ca asta inteleg ei, nu sa stea sa se intereseze, tot timpul imi sparg ghiuvetele, le pun pe fete cu curu’ in ghiuveta si… le sparg, ce sa mai!
Webmasteri (cautand frenetic cuvinte): Si v-ati gandit la un domeniu?
Rector (usor interesat): Pe unde?
Webmasteri (scrasnind din dinti, abtinandu-se cu greu sa nu rada): La o adresa unde sa fie site-ul, cum ar fi numele Dvs. punct ro, punct com, punct info…
Rector: Sa fie puncte unde sunt ele, asa cu numele meu e bine. Cat costa?
Si discutia s-a lungit cu “aaa…”-uri interminabile, cu webmasterii care se abtineau cu greu sa nu rada, cu un nene care a adus cafeaua rectorului cu niste maini de parca tocmai segmentase un motor si pe cana se vedeau exact la buza canii 5 amprente negre impregnate pentru eternitate, cu rectorul care nu intelegea nimic din pasareasca webmasterilor si atunci cand era in dificultate lovea cu ghiului de haurel de birou (in zanganit de bratara masiva de la aceeasi mana cu ghiul), o poveste SF cu un om de la care te astepti la multe si atunci cand il vezi… te crucesti!
Noi ne-am scuzat si am iesit pana la urma, dar n-am putut sa nu observam afisul cu domnu’ rector stand la impunatorul birou cu un laptop enorm in fata, cu mainile puse pe taste evident doar pentru poza, cu palmele lipite de tastatura si o privire interesata in monitor (pun pariu ca era stins!).
Ce vroiam eu sa zic… nu ma astept de la fiecare om sa stie ce-i ala internet, de la fiecare politician sa inteleaga altceva din politica decat “dam pui si porci pentru voturi”, dar si eu si Bogdan am ramas muti cand am vazut in ce hal percepe un rector si un politician viata, oamenii si internetul in anul 2008, manca-v-as “aron punct iahó”-ul vostru!
Stam linistiti, suntem pe maini bune!
Si acum sa rezolv partea cu MIRROR BLOGGING din titlu. Nu stiu daca s-a mai facut asa ceva, si daca s-a mai facut ce nume i s-a dat. Ideea este ca doi sau mai multi bloggeri sunt partasi la aceeasi intamplare si apoi scriu experienta prin prisma lor, aratand intamplarea prin oglinda perceptiei lor.
Cealalta oglinda a intamplarii o vedeti la Etherfast.
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.