Astăzi am văzut la Răzvan o filmare cu un camion care intră prea tare în curbă și intră pe contrasens unde lovește un alt camion.
Din imagini am dedus că s-a întâmplat pe Valea Oltului…
Urât accident. Sper ca oamenii să fie bine, cu toate că a fost violentă ciocnirea.
Pe lângă asta mi se pare trist că ceilalți, în loc să alerge să ajute, se uitau la accident ca niște spectatori. Uită-te la filmare și revenim la discuție după…
Așa. S-au bubuit cele două camioane. N-am văzut pe nimeni alergând la șoferii respectivi, să vadă cum sunt, să vadă dacă pot fi ajutați (erau cel puțin 4 mașini prezente).
Asta în condițiile în care fiecare secundă contează.
Efectiv contează, nu e o vorbă în vânt.
E trist.
Și mai triste mi se par comentariile ulterioare care justifică de ce nu s-a dus nimeni la șoferii respectivi:
- în momente de genul ăsta nu trebuie să-i acuzăm pe ceilalți (că n-au intervenit);
- ori poate chiar mai rau faceau…incercand sa ii scoata de acolo fara sa fi avut un minim de cunostinte medicale privind pozitia coloanei si modul in care trebuie imobilizat gatul cand are loc o descarcerare…..etc….
- bai cum va gasiti toti chuck norisii sa ii judecati pe altii. Daca lua foc rezervorul sau il tragea pe ala din cabina cu coloana rupta spuneati ca se baga si soferul roman fara pic de cunostinte de prim ajutor.
- Mai bine stai deoparte decat sa te bagi „sa ajuti”. In afara de situatia in care e in pericol (incendiu, rasturnare, prabusire) cand il scoti indiferent de situatie
La toate comentariile de genul acesta eu am o singură întrebare: Dar dacă mergeați până acolo să întrebați dacă e bine… era bai?
Ok, am înțeles, ești prea leneș să te duci și să faci niște cursuri de prim-ajutor.
Dar atunci când ești martorul unei nenorociri de genul acesta… ți-e greu să te duci până la cabina omului, să-l întrebi cum e?
Poate nu știi ce să-i faci… dar să-l ții de mână poți. Să-i vorbești și să-l liniștești… poți.
Te poți duce până acolo. Măcar atât poți face.
Știi cum e să ai un accident, să fii buimac, să nu știi de capul tău, să simți că te doare… și să fii singur?
Știu cum e.
Sunt primul care spune că de nu te pricepi, nu te băga să faci.
Dar poți merge până acolo.
Întreabă, este atât de simplu să fii om.
În al doilea rând… văd acum că se face o petiție pentru introducerea cursurilor de prim-ajutor în școli.
Foarte bună ideea! Foarte bună!
Sunt, totuși, curios… câți dintre cei care au semnat petiția s-au înscris la cursuri de prim ajutor?
Eu am făcut cursul de două ori. Pentru că sunt mai greu de cap, vreau să nu greșesc. Dar așa-s eu, mai ciudat…
Ieri am trecut pe la cursul de prim-ajutor organizat de Societatea de Salvare București. Am trecut doar să-i văd pe ai noștri dar am și stat cu ei puțin, să dau un refresh la cunoștințe.
Cât costă cursul? Nu costă nimic.
Cât durează? Două zile, 6-8 ore pe zi.
Ce înveți acolo? Înveți să-ți salvezi copilul, mama sau tată, nevasta sau soțul… ori chiar un necunoscut pe stradă.
Înveți ce e de făcut și ce nu-i de făcut.
Dar ca să înveți trebuie să te intereseze.
Programul se numește Există un erou în fiecare, este dezvoltat de doi oameni pe care eu îi aplaud de fiecare dată, Alis și Cristian Grasu și poți întra în program folosind direct aplicația Android: “existaunerou” sau iOS: “exista un erou”.
Ideea aplicației este simplă: voluntarii care au făcut cursul sunt anunțați de către aplicație dacă în apropierea lor există o urgență medicală unde este nevoie de ajutor. Voluntarul este ghidat într-acolo și poate ajuta.
Ca să concluzionez… dacă nu știi ce-i de făcut, măcar du-te până acolo… sunt șanse să poți ajuta. Și dacă nu… măcar poți alina.
Ca să știi ce-i de făcut… fă un curs de prim-ajutor.
Așa ajungi să contezi.
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.