Meidei, meidei, a bercenian in New York…2/3

{daca n-ai prins prima parte ar fi bine s-o citesti inainte de a vedea ce-i mai jos}

Si face ochii si mai mari, clipeste rar, imi spune un „Imi pare rau!” sfarsit si se pune in fund pe bordura. Ce era sa mai zic? Sa fac spume, sa ma dau cu fundul de asfalt, sa ma arunc in fata masinii NYPD? Am ridicat-o de-acolo, i-am zis ca 0 rezolvam noi cumva si ne-am intors in cafenea, cu gandul ca ea pleaca a doua zi la L.A. si-apoi mai departe catre casa, iar eu raman semn de carte in N.Y.

A urmat noaptea alba. Eu ma vedeam ramas prin New York, fara acte, fara bani, ajuns in arestul Politiei. Ea se vedea la poarta Ambasadei Americii la Bucuresti, rugandu-se de ei in genunchi sa-i repatrieze colegu’ de camera.

A doua zi dimineata, cu noaptea-n cap, a plecat sa vorbeasca la biroul de lost and found items al firmei de bus-uri turistice. Eu am ramas la hotel sa fac bagajele.

[mai erau 3,5 ore pana la decolarea avionului in care ar fi trebuit sa fim]

M-a sunat de-acolo… N-au gasit-o, au zis ca nici nu le raspund la telefon Diriga sau Silvestru, ca intra pe tura abia pe seara. Si ca sa-mi vad de treaba si sa-i mai sun.

I-am zis ca o sa caut pe net Consulatul Romaniei la New York, poate pot ai nostri sa-mi dea niste acte de calatorie, auzisem eu ceva la un moment dat…

S-a intors la hotel, i-a sunat pe cei cu firma de autobuze. I-au zis ca nu inca, sa sune mai tarziu.

[mai erau 2,5 ore pana la decolarea avionului]

Era a mea amarata ca un caine in ploaie, mai-mai ca ma busea rasul.

Dar estimasem ca pentru actele pierdute ale masinii inchiriate avem de platit vreo 2-300 de dolari. Plus inca 200 pentru cheile pierdute, ne-au zis de cand am luat masina. Plus inca vreo 2-300 pentru ca am pierdut tichetul de parcare de la LAX. Si mai adaugam ca pierdeam zborul de avion spre L.A., plus celalalt zbor spre casa, si n-aveam asigurare de amanare a biletului, la care mai adaugam inca vreo 3-4 zile de cazare la hotel, pana rezolvam cu actele si alte bilete de avion, estimam pentru astea inca ceva dolari, nu putini. Si nu aveam atatia bani la noi, trebuia sa sunam acasa, sa-i puna ei pe card, ca eu nu mai aveam nimic, eram homeless. Deci… dupa ce faceam totalul nu mai venea sa ma buseasca rasul, ci plansul. Dar m-am abtinut. Si am taiat-o intr-o alergare usoara catre Consulatul Romaniei.

Care e la 3rd Avenue cu 38th Street. De pe drum a mai sunat o data la cei cu autobuzele si nimic. Ajungem la consulat, intram.

[mai erau mai putin de 2 ore pana la decolarea avionului]

– Buna ziua, cu ce va putem ajuta?

– Stiti, eu sunt mai prost si mi-am pierdut pasaportul. Si buletinul. Si as vrea sa ma duc acasa, la mine in Berceni, dar nu mai am acte.

– Ah, Domnu’ Cabral! Ce mai faceti?

– Ce sa fac si eu, imi pierd actele…

Am dat de o doamna tare draguta, acum ma oftic pentru ca nu i-am retinut numele, care ne-a explicat ca se poate emite la Consulat un Titlu de Calatorie, care este valabil 30 de zile, si ne putem sui in avion catre L.A. – si-apoi catre casa cu actul asta. Si ca e gata in 15 minute. Si costa 91 de dolari. Dar ca in momentul in care s-a emis Titlul de Calatorie pasaportul se anuleaza automat. Intre timp Andreea a mai sunat o data la firma de autobuze, sa vada daca au reusit oamenii sa gaseasca geanta. Nimic, cica sa-i mai sune in 30 de minute… a mea mai avea putin si plangea.

Am calculat ca daca primim repede Titlul de Calatorie am avea timp sa ajungem la hotel, sa ne luam bagajele si sa ajungem in ultima secunda pentru a prinde avionul. Asa ca… ne apucam de completat formulare, sa primim Titlul de Blambeci Care Pierd Pasapoarte, Carduri si Chei de masina (observati ca vorbesc la plural) si sa incercam sa ne incadram in timp! Dar noi nu prea umblam cu cash la noi, asa ca hai sa gasim un bancomat, sa scoatem bani de pe cardul Andreei.

Dar pana sa vorbim, pana sa scriem formularul ala, pana sa ne explice ce-avem de facut au mai trecut minute pretioase, asa ca…

[mai erau 90 de minute pana la decolarea avionului]

Plecam, doua intersectii mai incolo gasim un bancomat, scoatem banii si o luam la trap inapoi catre consulat.

Intram in consulat si-i zic Andreei:

{revin cu continuarea, nu ma mai certati atat, soacrelor! :p }