– La adapostul de animale din X oras sunt probleme, cainii nu au mai mancat de 4 zile!
– Da’ mai lasa-ma, ma, cu asta, in loc sa ne agitam pentru caini mai bine vedem ca au ajuns copii de 10 ani sa faca, la randul lor, copii!
– Bine, ca asta o fi vreo problema, de fapt ar trebui sa vedem ca acesti copii ajung toti niste drogati!
– Bai, voi nu vedeti ca batranii nostri au probleme?! De asta ar trebui sa va ocupati, in loc sa va tineti de altele!
Toti cei care au asemenea discursuri au dreptate. Si gresesc.
Pentru ca eu cred ca este evident pentru toata lumea ca avem probleme. Nu numai noi, orice popor – oricat de dezvoltat sau nedezvoltat ar fi el – isi are belelele lui. Problemele sunt evidente, vizibile la cea mai mica scrutare a prezentului cotidian.
In functie de experienta proprie, de inclinatiile sufletesti, de deschidere si disponibilitate… unii inclina sa ajute batrani, altii copii, altii animale… si tot asa. Si e bine ca in unii mai exista porniri de genul asta.
Dar este total pagubos sa avem pretentia ca atentia celorlalti sa se indrepte numai asupra a ceea ce noi consideram important.
Si mai pagubos este sa folosim “in loc sa”. De ce trebuie sa fie o alegere?! De ce?
Suntem, asa estimez eu, cateva zeci de mii de oameni care se implica in actiuni sociale, de binefacere, de intr-ajutorare, ecologie si tot asa.
De ce trebuie ca atentia tuturor acestor zeci de mii de oameni sa se indrepte asupra unui singur lucru?
Nu trebuie. Normal ar fi sa ne dedicam fiecare scopului care ni se pare mai nobil, mai aproape de sufletul nostru, si… sa le dam si celorlalti dreptul de a alege.
Si, cel mai important mi se pare sprijinul pe care ar trebui sa ni-l dam reciproc.
– La adapostul de animale din orasul X sunt probleme!
– Nasol. Daca imi vine in cap vreo solutie iti spun. Eu sunt dedicat ideii de a ne educa si proteja copiii in ceea ce priveste sexul, de asta ma ocup.
– Da, buna treaba. Nu cred ca pot sa te ajut, eu ma implic in a ajuta batranii.
– Bai, eu nu ma implic in nimic de genul asta, n-am timp. Dar va spun “Bravo!” pentru ceea ce faceti voi.
Diferenta de la primul dialog si acesta nu este mica, luand la cantarit cuvintele. Dar este enorma atunci cand vorbim despre incurajarea reciproca, despre respect,
Pentru ca toate aceste probleme nu se exclud reciproc, ci se aduna. Iar noi… in loc sa strangem randurile, sa ne adunam… ne excludem reciproc. Ideile, idealurile si aspiratiile. Si ajungem multimea nula.
Am dreptate sau ba?
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.