Suntem oameni moderni. Suntem mult mai capabili, mai rapizi, mai tehnologizați, mai focusați, mai informați decât toți ceilalți ce-au fost aici înaintea noastră.
Avem la distanță de un gest la mâinii toate știrile în format audio-video, pe TV.
Avem la distanță de câteva gesturi ale degetelor toate informațiile posibile, pe ecranul startphone-ului.
Ne stă la dispoziție, la aruncătura unei chestionări a Wiki – a Google – sau mai știu eu ce – toată informația strânsă vreodată de omenire.
Avem la dispoziție în timp real știri despre lucruri care se întâmplă pe partea cealaltă a planetei.
Știm tot. Aflăm tot. Informația e a noastră.
Și, totuși… suntem mai orbi ca niciodată.
Capacitatea noastră de interpretare este mai atrofiată ca niciodată.
Deducția logică a ajuns la fel de utilă ca membrele anterioare ale lui T-Rex.
Iar discuția bazată pe argumente este și ea la fel ca T-Rex. Extinct. Dispărută.
Ne lăsăm picurați în urechi cu fel-de-fel de stropi de minciună, ne lăsăm ochii prostiți de felurite văluri de fum otrăvit, ne lăsăm conduși de mână prin cețurile cleioase ale manipulării.
Ne lăsăm antrenați în jocurile meschine și murdare ale unor disperați după putere și bani.
Ne lăsăm dezbinați de strategiile transparente ale unor păpușari chirciți de frici.
Nu mai cântărim nici cu creierul… nici cu inima.
Cântărim uneori cu portofelul… văzând doar interesul mic de azi sau de mâine.
Cântărim alteori cu orgoliul… refuzând să vedem orice fel de interes. Interes al nostru, ca persoane. Sau al nostru… ca grup, ca societate.
Surzi, dar cu urechi funcționale.
Orbi, dar nu nevăzători.
Lobotomizați… dar cu creier fruncțional.
Goi. Dar plini de erori.
Urâți ca întreg. Dar, dealtfel… frumoși ca indivizi.
Suntem dezbinați. Și dezbinați suntem degeaba.
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.