Faptele sunt 100% reale, pățite de mine, totul s-a întâmplat fix așa cum povestesc mai jos. Fotografiile sunt de la locul faptei, vă spun din start: dacă vă deranjează imaginile dure, cu sânge și alte asemenea, nu vă uitați pe poze.
Ajung la Rami la restaurant târziu, după miezul nopții. Avuseserăm amândoi treabă toată ziua, asta era soluția pentru a putea să transferăm din mașina lui în mașina mea tot echipamentul.
Când am ajuns la restaurant era întuneric beznă, Rami mă aștepta în mașină. Parcase fix în față, era pe avarie.
Când m-a văzut a coborât, a descuiat ușa restaurantului și mi-a făcut semn să intru.
Am intrat liniștit, nimic nu prevestea ce urma să se întâmple.
Am schimbat câteva vorbe, am râs puțin, m-a tachinat iar cu faptul că sunt tată de fată și-apoi s-a apucat să care ceva marfă de la el din portbagaj în restaurant.
I-am zis că mă duc până la toateltă.
Am luat-o înspre spatele restaurantului, am trecut de primul hol și de când am intrat în cel de-al doilea hol am văzut sângele.
O baltă ce cursese pe sub o ușă. Ulterior am aflat că e o debara acolo…
Pentru câteva secunde m-am blocat.
Mi-am ținut respirația și am ascultat.
– E cineva? E cineva acolo? Ești… viu?… am întrebat ezitant. Inima-mi bătea să-mi sară din piept. Am așteptat și-am ascultat iar.
Nimic.
Exact când să mă întorc și să țip către Rami am observat că balta se mărea. Balta de sânge se lățea pe gresie!
Mi s-a ridicat părul pe ceafă și pe mâini. Treaba era proaspătă!
De-abia atunci mi-am dat seama că sunt în pericol. Am ciulit urechile și-am ieșit încet, cu pumnii încordați, gata oricând să ripostez.
După ce-am ajuns din nou pe holul mare am urlat tare la Rami:
– Rami, vino în spate. Acum!
S-au auzit câțiva pași târșâiți, al meu a apărut cu o față contrariată…
– Ce-ai, mă?, m-a întrebat ușor enervat că l-am oprit din treabă dar apoi s-a uitat la mine și-a văzut că nu-i de joacă.
Am continuat discuția în șoaptă…
– Ai vreo bâtă pe-aici?
– N-am, ăsta e restaurant, nu club de noapte. Am făcălețe la bucătărie, dar… de ce?!
Nu i-am mai explicat, am plecat direct către bucătărie, am luat un făcăleț și cu el în mână am intrat iar pe holul dinspre baie.
– Bă, te-ai dilit, ce e?
– Sânge e… i-am răspuns și i-am arătat spre baie.
– Cee să fieee?!
– E o baltă de sânge care iese pe sub ușă. Și e proaspătă, am văzut cum se lățește.
– Chem Poliția!
– Da, dar întâi hai să vedem, poate îl salvăm…
– Pe cine să-l salvăm??!
– Pe ăla din care iese sângele, boule! Haide!
Cu pași mici și ezitanți am intrat pe holul mic.
Atunci a văzut și el pentru prima dată balta de sânge. Se mai mărise puțin. Și mirosea ciudat.
– Ce e după ușa asta? am întrebat ținând făcălețul ca pe un iatagan…
– Debaraua. Frate, hai să chemăm Miliția, mie mi-e frică! Cine naiba o fi acolo?!
– Păi da…
– Băăă, care ești acolo? Ai murit?
Nimic. Liniște.
– A murit. Hai în față să sunăm la 112!, zice, apoi iese din hol și pune mâna pe telefon.
Brusc, însă, ridică privirea la mine, se încruntă, lasă telefonul jos și pleacă înspre restaurant.
Eu întind mâna încet către clanța debaralei.
Înghit în sec dar nu mă opresc.
Apăs încet pe clanță, cu bâta ținută în față…
Nimic. Era încuiată.
– Aiaiaiaiiii!!, și-apoi pașii lui Rami se aud pe hol.
Fac un pas în spate și mă uit să văd ce zice…
Apare de după colț ținând o hârtie în mână și spune:
– Citește.
– Ce să citesc?
– Citește ce scrie aici!
Mă uit. Era meniul de a doua zi.
– Ce-ai, mă, te-ai tâmpit?! Acolo e sânge și tu vrei să…
– Citește, imbecilule, că mai aveam puțin și făceam infarct! Scrie acolo, salată de sfeclă roșie! Ăia e zeama de se scurge din sfeclă, nu e sânge!
Apoi a descuiat ușa. Doi saci de sfeclă roșie zăceau înjunghiați lângă perete…
Bine că n-am sunat la Poliție, râdeau ăia și-acum de noi.
Pozele sunt făcute la locul crimei, înainte să stingem luminile și să plecăm acasă… doi imbecili.
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.