[dacă ești ”ușor de scârbit” o să te rog să nu citești articolul ăsta. Pe bune, nu pierzi mare lucru și nu merită să-ți petreci restul zilei cu stomacul întors pe dos…]
Oamenii iubesc animalele. Mă rog… mulți dintre cei pe care-i cunosc iubesc animalele.
Ne-au încurajat cu toții, constant, să o dăm pe Tiara la montă. Că e normal să facă și ea pui, să fie mamă.
Că e bine să nască și ea măcar o dată.
Și ne-au asigurat cu toții că e minunat să ai puișorii în casă, să-i auzi cum mârâie de jucărie, cum latră ca niște găinușe, să-i vezi cum se bulucesc la alăptare și cum se dau rostogol de mototoi ce sunt.
Și s-au născut.
11.
Unsprezece.
Că așa noroc n-am mai văzut de mult. Că n-aveam și noi noroc de trei sau patru, am avut noroc de 11. Unsprezece. Ieeei!
Dar am avut mare grijă de ei, să nu se piardă niciunul pe drum.
Și-a fost așa cum ne-au spus toți… de o lună, de când au venit în familie, ne uităm la ei și ne minunăm.
Și e totul așa cum ne-au spus… sunt veseli, jucăuși, pupăcioși și simpatici.
Se joacă, latră și mârâie de jucărie, țopăie amețiți și cad lați de somn când ți-e lumea mai dragă.
Ar fi putut fi totul perfect.
Dar nu este, pentru că ne-au mințit.
Nu scrie pe niciun site de profil, nu-ți spune niciun doctor, nu te anunță niciun crescător, nu-ți explică niciun prieten că pufoșii ăștia drăgălași cacă fix cât niște măgari adulți!
Măi… ei nu cacă… ei produc munți! Lopeți de căcat în fiecare zi!
Da, chestiile alea pufoase și drăgălașe sunt în stare să scoată pe fundulețele alea drăguțe și simpatice cam o roabă de rahat pe zi. În fiecare zi!
Efectiv n-are nicio logică!
Fac mai mult decât mama lor, care e adultă și are 45 de kile greutatea corpului!
Ce zic eu aici… fac mai mult decât mine, care am 122 de kile de om!
Și ziua… hai că hai, dar dimineața, când te trezești și deschizi ușa la ei… apocalipsa căcatului!
În rest… totul bine. Se îngrașă ca niște purcei, sunt gălăgioși ca niște gâște și căcăcioși ca niște măgari.
Și mai e o chestie: nu mai pot să văd cu aceiași ochi filmul acela superb, 101 Dalmațieni!
Păi dacă la 11 e nenorocirea asta, apăi la 101 de cățeluși e film documentar despre vidanje!
Azi faza a fost așa: m-am trezit pe la 05:00 A.M. și i-am controlat, le-am dat niște apă și i-am lăsat să doarmă. Era curat ca într-un spital austriac.
Apoi, pe la 09:30 A.M. m-am dus să le dau de mâncare.
Și am găsit ce se vede și-n poza de mai jos.
Dacă te scârbești ușor… nu te uita.
…
…
…
…
…
…
…
Nu, pe bune, nu te uita…
…
…
…
…
…
…
…
…
…
Serios vorbesc, mai jos e o poză cu Apocalipsa Căcatului, nu vrei să vezi asta…
…
…
…
…
…
…
…
…
Bine, tu ai vrut-o…
…
…
…
…
…
…
Ta-da!
Uite și tu ce dimineață de căcat… :))
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.