Mi-au venit niște prieteni în vizită. Unii din alte țări, vezi-Doamne, mai civilizate decât a noastră.
I-am scos în oraș. Și, cu toate că ocolesc cu încăpățânare locurile fiță din oraș, am câteva locuri chiar frumoase pe unde mai merg.
Ca să nu spun că încă am în tălpi mâncărimea aia de a încerca locuri proaspăt deschise.
Ei bine, după ce am fost pe ici – pe colo prin București, oamenii au fost foarte plăcut impresionați și au concluzionat ceva ce eu deja simțeam, însă nu exprimasem conștient: în București e plin de locuri care arată spectaculos de mișto.
Că sunt pub-uri, cafenele, baruri sau restaurante, e clar că avem apetit pentru locuri cu design… și e clar că cei care deschid astfel de locuri au în echipă oameni care se pricep să deseneze și să creeze locuri mișto.
La ochi… ne sparg! Ciment și cupru, lemn natur și mușchi din ăla cu nume exotic și greu de pronunțat, influențe nordice, sudice, estice sau nord-sud-estice… găsești prin orașul ăsta gălăgios al nostru locuri care ar sta mândre și de le-ai duce la Londa, Paris sau Nueva York.
Totuși… să mă bată mama, frumusețea asta nu se vede și în comoditate.
Fel-de-fel de scaune de lemn natur îndoit la abur de flatulație de inorog și curbat în unghiul piramidelor lui Keops îți fac ochii să aplaude și contul de Insta să vibreze… dar dacă pui curul pe scaunele astea stai atât de comod încât după 23 de minute încep hemoroizii proaspăt născuți să te strige pe numele de botez: Cabrale, ridică-te de pe sărăcia asta, că nu mai plecăm niciodată din viața ta!…
Fel de fel de mese vintage, din suprafețe neregulate și acoperite cu vopseluri marțiene… dar puse în niște poziții de ești nevoit să suni la chiropractor imediat după ciorbă… că de-aștepți să vină friptura vei avea nevoie de ceva scripete să te ridici de-acolo.
Te așezi pe felurite canapele din astea de-ți dublează falăuării pe Pinterest, acoperite cu materiale de nici Drumul Mă(tă)sii n-a văzut… dar îți iau coloana și-ți rezolvă rapid și-o scolioză cifoidă cu manifestări isterice.
Am un prieten care și-a deschis o vinărie. Multe, multe etichete, gusturi bune, loc superb decorat și aranjat. Dar a luat niște scaune de la un arhitect foarte tare (român, mi-e prieten și el), de am ajuns – după trei pahare de vin și 40 de minute de stat pe ele – să am buca stângă decedată… iar cea dreaptă într-o amorțeală atât de sigură pe ea de m-am suit mai mult peste taximetrist, decât în dreapta lui!
Frățiuc, am ajuns să cred că terasele alea de cartier, cu sărăciile alea de scaune de plastic ce se crăcănează și cad în șpagat cu tot cu tine – dacă nu ești atent ca un ninja – sunt adevărate jilțuri regale pe lângă toate fițele astea de le tot deschideți prin oraș…
Ceva frumos dar puțin mai comod nu vreți să faceți și voi? Pritipliz?
Exemplu? Na restaurantul ăsta din Landăn, Iengland.
Apăi arată de plâng dushmany de pe Instagram [sunet de flaut în fundal], dar după ce bei și tu un fresh de semințe de qinoa cu grâu încolțit plus două felii de ghimbir fermentat în budincă de chia… îți trec oasele fundului prin ceafă!
Bancheta aia de lemn cinstit, care naște invidii pe Fb, dreaptă ca Bărăganul, este cam de patru ori mai incomodă decât bucata de plastic sărac din sala de așteptare clasa a II-a din Halta Șăruloaia, Teleorman!
#dubluhuo
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.