Liviu (III), da shit!

[Atentie, limbaj sau intamplari care s-ar putea sa-i deranjeze pe cei mai sensibili. Daca va stiti usor de deranjat va rog sa nu cititi…]

Ar fi mai bine sa citesti Liviu  partea I si Liviu partea a II-a ca sa intri in poveste cum trebuie…

Si Doamna intra peste el in baie, speriata ca elevul cel matol a patit buba.

– Ce-ai patit, esti bine?

Liviu al nostru… mut! Dadea el sa zica ceva da’ nu prea reusea sa articuleze, si-n plus… ce era de zis?!

– Ce-ai facut, mai animalule, la mine in baie?!, zise doamna punandu-si amandoua mainile la gura si la nas…

Liviu dadea din gura ca pestele dar reusea sa scoata pe gura doar niste onomatopee confuze…

– Te-ai cacat in bideu?!

Liviu facu semn din cap ca nu, dar figura vinovata il contrazicea energic…

– Nu. De fapt… da. De fapt am facut la veceu dar cand am vrut sa ma spal mi-a mai scapat putin…

– Putin?! Aia e balega de bivol, aia numesti tu putin?! Ai murdarit toata baia! Ai manjit tot!

– Da… putin. Daca-mi dai niste servetele o sa sterg…

– Servetele?! Te impusc! Animal nenorocit, betiv de trei lei, cacacios imputit si inconstient!, urla doamna, iesind cu pasi mari din baie, plecand hotarata sa ia ceva. Asta al nostru… calcula repede sansele, hotari ca nu mai avea variante – ca de muki-muki era clar ca nu se mai punea problema, iesi impleticindu-se din baie, o lua la stanga pe hol, usa de la intrare si… fugi cat il tineau picioarele!

Stiti parculetul ala mic, scuarul care se face la intersectia lui Stefan Cel Mare cu Strada Tunari? E, acolo s-a oprit Liviu si frecand bine cu iarba si frunze s-a curatat cat-de-cat. A constatat ca nu mai avea nici telefon si nici portofel (probabil le lasase la vreun prieten), deci de taxi nu se punea problema. A calculat varianta tramvaiului dar la cum putea nici asta nu arata prea bine, asa c-a luat-o las pas impleticit pe jos. Sa va spun unde sta? In Pipera…

A bagat o baie sanatoasa (cu apa rece) si apoi… somn.

Trecura ore bune intre timp, Liviu era deja treaz si suna deja la prietenii cu care-si aducea aminte ca a fost in club o noapte in urma, toti spuneau ca n-au nici actele si nici telefonul lui… nici cheile de la masina. Pana la urma a sunat pe telefonul lui, sa vada care-i treaba. Dupa cateva apeluri a raspuns cineva…

– Buna, sunt Liviu, se pare ca telefonul meu e la tine.

– Cacaciosule, tu esti?

Al nostru inghiti in sec si tacu malc.

– Tu esti, ha? Scarba ordinara, iti vrei telefonul? Vino sa-l iei! Te omoooor!

Liviu inchise repede si se puse pe gandit, caci nu-si aducea foarte bine aminte ce se intamplase dimineata, dar avea o idee… destul de imputita. Isi facu calculele… C.I.-ul si-l facea repede, doua drumuri pentru talonul de la masina, inca doua drumuri pentru carnet… in sfarsit, se puteau reface. Si-a luat cheile de rezerva de la masina, si-a chemat un taxi si tiptil a ajuns pe straduta unde statea doamna. S-a apropiat incet de masina, a deschis-o si cand sa se suie… DUUUF! Au inceput sa-i cada in cap si pe capota niste chestii mici! S-a uitat in sus… Doamna ii arunca in cap rahati de caine!

– Cacaciosuleeeee, scarba de om ce esti, mizerabil de doi lei!

Asta n-a mai stat la discutii, s-a suit in masina si dus a fost!

Trec doua saptamani, asta era la birou (lucreaza in nu-stiu-ce minister).

– A venit un pachet pentru domnul consilier.

Isi ia asta pachetul in primire, era un ambalaj de la o cofetarie de pe Dorobanti. Heee, am primit un tort! si-a zis Liviu si l-a deschis repejor, usor entuziast.

Inauntru… un mare rahat de caine! Infipte in rahat stateau cheile lui de la masina!

Sa mai zic? In urmatoarele zile au tot venit torturi din astea… intr-unul statea infipt carnetul de conducere, intr-altul buletinul, altul avea cartile lui de vizita… si tot asa.

De-atunci viata lui Liviu s-a schimbat. Nu mai mananca niciodata mult inainte de a iesi in oras, si daca e constipat… nu bea deloc. E mai safe asa.

Cand imi mai fac ceva timp o sa va povestesc cum a reusit Liviu sa-si dubleze volumul capului (la propriu) intr-o singura noapte… si mai am cateva facute de omul asta, toate grave!