Lipsa mandriei.

Mai vorbeam acum ceva timp despre mandria de a fi roman si imi aduc aminte ca a scris cineva intr-un comentariu ca asta-i o prostie, sa fii mandru ca apartii unei anumite etnii. Eu faceam acolo referire la apartenenta si sentimentul de uniune, la fel cum simt si-acum.

Am inteles de ce atat de multi spun “mi-e rusine ca-s roman”, cu toate ca nu-s deloc de acord… e vorba, insa, de alegerea fiecaruia, n-am caderea sa ii contrazic.

Vad, insa, in aceeasi zona de discutie, din ce in ce mai putina mandrie atunci cand vine vorba de apartenenta la o zona geografica sau la o comunitate. Auzeam, mai mic fiind, de la prietenii mei “Eu sunt din Iasi, asa sa stii!” spus cu mandrie. Sau ii vedeam indreptand spatele cand spuneau “Ma trag din Cluj, mno!”, ori “Veniram de la Olt!”.

Asa-mi aduc aminte de prietenii mei, ziceau cu mandrie de unde se trag de glie, povesteau cu drag si cu fruntea sus de unde-s.

Acum… a ajuns sa ne cotropeasca rusinea de parca suntem ciumati. Si nu inteleg de ce si de unde vine atitudinea asta.

Sa nu mai existe pic de mandrie? Sa fie prezenta doar gonflarea aia manelistica a celor care au facut bani si se mandresc cu ei?

Catalin Zălog

publicitate

Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

Cris

22.08.2012

Hai ca m-am umplut de mandrie….

http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Social/231585/girafa-din-fata-muzeului-antipa-din-capitala-a-fost-distrusa.html

Girafa din fata Muzeului Antipa din Capitala a fost distrusa
22 August 2012, 15:10:16
Twitter Yahoo Tipareste Salveaza comenteaza » flickr.comGirafa din fata Muzeului Grigore Antipa din Capitala a fost distrusa in noaptea de sambata spre duminica.

Apartamente spatioase, pentru orice animal de companie! Click aici pentru oferta!
“In noaptea de sambata spre duminica, 18 august 2012, persoane necunoscute au vandalizat girafa din fata Muzeului «Grigore Antipa». Aceasta era girafa care s-a plimbat pe la pasajul din Piata Universitatii in cadrul proiectului «Muzeul Antipa… invadeaza mediul urban» si cea care v-a intampinat atunci cand ati venit in vizita. Le multumim tuturor celor care s-au pozat alaturi de ea si celor care s-au purtat decent cu ea. Speram ca in viitor sa avem suficiente fonduri pentru a o restaura”, se arata pe pagina oficiala de Facebook a muzeului.

Reprezentantii Muzeului Antipa au declarat pentru MEDIAFAX ca a fost depusa o sesizare la politie, iar in cursul zilei de miercuri echipa care a realizat girafa va evalua costurile unei eventuale restaurari.

Girafa – realizata dintr-un amestec de spuma si rasina si cu o inaltime de 4,5 metri – a fost prima data expusa, in iunie anul trecut, la Universitate, pentru a fi apoi plasata la intrarea in Muzeul Antipa, dupa redeschiderea acestuia.

Mitza63

08.08.2012

Apropos de “mandria” legata de sportivii care castiga. Sunt f curios cata lume confunda mandria ca un roman a castigat ceva cu bucuria/fericirea ca un roman a castigat ceva. Asa cum spunea explorish, nici eu nu ma mandresc ca un roman a castigat, pt ca nu am nici un merit, dar sunt fericit de imi vine sa plutesc cand se intampla asta, pt ca ii sustin, tin cu ei, instinctual sau rational, dupa caz.
Legat de asta, imi vine in minte o situatie de anul trecut. Eram in Londra cu serviciul si in lunea de dupa finala de la Wimbledon, am felicitat o colega sarboaica pt victoria lui Djokovic. Raspunsul ei a fost “thanks, but I can’t take any credit, I didn’t help him in any way”. Asta dupa o victorie comparabila cu victoriile lui Ilie Nastase, de la reprezentanta unui popor celebru pt sentimentul national puternic.

OLiX

Eu zic ca totul depinde de situatie. Cand romanii castiga medalii la olimpiada suntem cu totii mandri, dar cand vad seara cata mizerie ramane pe plaja dupa oamenii astia venit in concediu, sau cand vad ca unui coleg i se fura slapii de pe plaja, imi vine sa spun ca mi-e rusine ca-s roman. Oricum, in ambele cazuri generalizam, dar nah, asa ne place noua, doar suntem romani, nu? :))

explorish

07.08.2012

… inca una si ma duc: un prieten a stat acum cativa ani la niste beri cu un norvegian si un suedez. dupa cateva stacane, aburit, norvegianul zice catre suedez, cu repros incruntat: “you didn’t make the call”. se referea la faptul ca suedejii, tara neutra, au permis trupelor nemtesti sa le treaca teritoriul pentru a invada norvegia, fara sa dea macar un telefon vecinilor ‘bey, vedeti ca primiti musafiri’.

raspunsul suedezului: “yeah. blame me now.”

io zic sa ne vedem de treaba si sa incercam sa fim mai buni prin ce facem noi, nu prin ce fac compatriotii. in afara de meciuri si jocuri olimpice, desigur ;).

mi se pare incorect sa ma mandresc cu ceva la care nu am nici un merit. nu am nici un merit ca sunt roman. nu am nici un merit la succesele sportivilor romani la olimpiada. nu am nici un merit la inventiile lui paulescu, henri coanda etc.
cu toate astea, ma bucur de si pentru ele. am stat chircit pe canapea de emotie cand a luptat alina dumitru cu japoneza, mi-a cazut inima in stomac cand a cazut sandra izbasa. e ceva instinctual, omul e animal “de turma”, apartenenta la triburi ne-a asigurat supravietuirea de cand “ne-am dat jos din copac”, eu asa imi explic.
asa ca incerc sa nu ma laud cu realizarile altor romani (sportivii sunt cel mai la indemana exemplu), dar sa ma bucur pentru ei din toata inima.
la fel, incerc sa nu-mi fie rusine de marsaviile comise de compatrioti, pentru care eu nu am nici o vina. dar e greu, instinctul e puternic 🙂

Darius

E simplu. Se trage din copilarie. Ce e mai important pentru un copil decat faptul sa fie acceptat in cercul de prieteni, sa fie la fel ca iei? Daca in acel grup se poarta o discutie de acest gen (sau un adult spune aceste lucruri) atunci el va crede ca asa e bine, doar pentru simplu fapt sa fie acceptat. Daca nu e de acord si spune asta cu “voce tare”, e respins, poreclit intr-un anumit fel si alea’alea. Pentru el la varsta aia nu e importanta situatia economica a tarii, ci sa fie la fel ca toti copii si sa aiba prieteni.

Mada

Eu am plecat acum 7 ani din tara, si da au fost momente in care mi-a fost greu sa-mi port nationalitatea, dar rusine nu mi-a fost. Ma intorceam in 2007 dupa 2 ani prima oara in tara, cand am aterizat pe Otopeni, pilotul ne-a urat bun venit la Bucuresti si pentru romani bun venit acasa. Nu sufar de melancolisme, dar mi s-au umezit ochii cand am simtit sub roti ca am aterizat.

Vara asta a trebuit sa vin rapid pentru 4 zile, din pacate nu am reusit sa am mai multe libere. Caldura de anul asta mi-a adus un dor nebun de a ma plimba cu picioarele goale prin praful fierbinte al Baraganului.

Da mi-e dor de casa si inca sunt la birou.

Multumesc Cabral

ion

Din cauza rautatilor oamenilor. Eu personal am inceput sa am probleme cu moldovenii dupa ce am cunoscut (din pacate) numai oameni fara caracter. La fel si tiganii… si de fel am prieteni de prin toate partile 🙁

Simoniq

Eu cred ca gresim abordarea: e ca si cu un copil, nu trebuie sa ii spui “esti prost crescut” sau “ma faci sa ma simt prost” sau “esti un copil rau”. trebuie sa ii spunem “comportamentul tau de acum este cel al unui copil rau”. noi criticam persoana / tara, extrapolam, in loc sa punem degetul pe anumite bube si sa schimbam ceva. Eu, uneori cu teama, ma uit urat la sau atrag atentia oamenilor care arunca gunoiul pe jos; probabil uneori nu-l vor mai arunca de rusine; sau discut cu chelnerii (desi familiei mele nu ii plac aceste discutii) cand se poarta anormal pt serviciile platite. Daca nu am lua atitudine nici unul dintre noi… nimic nu s-ar schimba. DEci revin:a sa cum povesteam ca mi-e rusine ATUNCI CAND cersetorii din paris vorbesc in romaneste si sunt pe la toate metrourile si punctele turistice, tot asa postez pe fb poze cu ce ne mandrim: o tara frumoasa, o Nadia Comaneci; si daaaa, ma mandresc ca vin dintr-un sat superb din Prahova, cu mure, alune, rauri, dealuri super inalte, fragi, mere, pere, caprioare si orice vrei.

Cami G.

Nu este doar mandrie, este si un… dor – in evocarea locului de unde-ti tragi radacinile. Dor de locuri, de oameni, de “lucruri”… 🙂

Pe aceeași temă

Comentarii