Cazu inca una… si inca una… alta o urma indeaproape… si-apoi o alta… si tot asa…
Prima il speriase, a doua il uimise, acum pur si simplu gandul ca nu putea sa-si opreasca lacrimile i se cuibarise cuminte ca un pui de maidanez speriat intr-un colt al creierului si pana la urma il acceptase.
I se linistisera pana si mainile, arsura aia ascutita din piept incepuse sa faca parte din el, acum incerca in zadar sa-si desclesteze maxilarele dar ii fu repede clar ca nu va reusi…
Totul se intindea lenes catre valuri din ce in ce mai mici, pana la o liniste subtire…
Telefonul nu-i suna, il inchisese…
Calculatorul si televizorul erau inchise demult, isi zavorase simturile intr-un intuneric profund si se uita la ruinele din el.
Nu mai ramasese nimic, durerea pustiise totul, mici ruine se mai iveau pe-ici-pe-colo, martore la chinul lui.
Prin fata ochilor i se derulau acum franturi de amintiri demult uitate… primul sarut… prima mangaiere… prima data cand se iubisera… prima cearta… mirosul ei in perna, de dimineata… sanii ei frumosi odihnindu-se in causul palmei lui… zambetul ei atat de cald… ochii mincinosi care-i sfredeleau si acum toate simtirile… toate astea, inghesuite in secunde de durere…
O alungase din el, ii aratase lumea, tipase la ea si ea plecase… crezuse ca va putea uita, ca-i va putea strange ei gunoiul si-l va putea ascunde intr-un ungher atat de ascuns ca pana la urma va uita de el.
Dar nu putea, orice usa a sufletulu isi deschidea, deciziile ei ii bufneau in fata si mai daramau cativa pereti, ii rascoleau din nou toate simtirile, il scoteau din minti si cu cat se chinuia sa le aduca la tacere, cu atat mai mult ele se intorceau si-l plezneau peste fata cu puterea unui uragan.
Ii era dor… si asta il chinuia si mai tare.
Putea s-o stearga din el, putea sa formateze discul, o facuse si in alte ocazii si stia cum functioneaza… durerea s-ar fi intetit pentru inca ceva zile si-apoi ar fi zambit superior si-ar fi trecut mai departe. Dar stia ca asa nu mai era cale de intors… si el o mai dorea.
Dar totusi, de ce nu-l suna? A, era telefonul inchis…
Si-l deschise si se puse pe asteptat. Si iar pulsul ii crescu, mainile i se inclestara pana ce lacrimi de sange izvorara de sub unghiile ce-i raneau palmele, iar ii aparu senzatia de sufocare si… alte lacrimi se pornira furioase sa-i alerge in jos pe obraji… caci ea nu-l suna.
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.