Am prieteni cu diverse afaceri. Majoritatea micuțe.
De la mici restaurante ori baruri, până la tonete de mâncare, echipamente electronice pentru mașină, firmă de curățenie… mă rog, toți bubuiții cu SRL-uri.
Cu foarte puține excepții (dacă afacerea e destul de mare și nu simt un suc și-o chiflă atacate de mine, de exemplu), am o regulă simplă și normală la cap.
Din simplul motiv că dacă omul mi-e prieten… mă gândesc că are destule pe cap, numai de-un parazit în plus n-are nevoie.
Nici nu m-aș fi gândit să scriu asta dacă nu mergeam în vizită la unul dintre ai mei săptămâna asta.
Am fost, am atacat doi burgeri (staaai, nu singur, era și Andreea cu mine) și am dat să plătesc.
Larică s-a uitat la mine ca la un extraterestru care tocmai se metamorfoza în Maichimaus și mi-a zis foarte contrariat: Ce-ai, mă, ai luat-o razna?!
I-am promis că dacă nu-mi ia banii mă dezbrac în curul gol și plonjez printre chiflele și castraveții lui murați.
Știind că sunt cel puțin imbecil, a luat banii.
Dar apoi mi-a povestit cum curentul e fix pe dos… că are amici care traversează orașul doar pentru a mânca pe gratis la el.
Și, stai puțin… vorbim de un burger, nu de vreo ceafă de zimbru cu trufe și sos de lacrimă de focă moțată.
Sigur, depinde și cum ești în momentul respectiv… dacă mă prinde prost cu banii nu mi-e rusine să-i spun. Dacă trebuie, mă mut și la el acasă!
Dar dacă sunt OK, dacă treaba merge… nu văd de ce un prieten ar veni cu minus și nu cu plus.
Greșesc?
p.s. am pus poza cu pizza pentru că n-am avut cu ce să ilustrez. Și mi-e foame…
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.