De fiecare dată când un străin îmi povestește despre România realizez că țara asta împrumută, de fapt, fața fiecăruia dintre noi.
Când privești în ochi un combinator, un ciorditor, un leneș gata de cele mai josnice nimcnicii… atunci vezi o Românie combinatoare, leneșă, urâtă…
Când privești în ochi un om frumos, un muncitor, un zâmbitor… România îți zâmbește larg, optimist, frumos.
Noi facem România.
Din gesturi mici sau mari, ajutându-i pe cei ce au nevoie sau aruncând gunoaie pe stradă, zâmbind oamenilor când ne întâlnim cu ei sau înjurând babele pe trecere… fiecare dintre noi facem România să fie așa cum e.
E urâtă? Se poate. Dar asta ni se datorează și nouă.
E frumoasă? E bine. E cu atât mai bine dacă frumosul acela vine și de la noi, chiar dacă o mică parte.
Ne-au tot spus vorbe.
Ne-au îmbârligat că noi putem face ce vrea buricul nostru cât timp mergem și votăm, că așa faci România frumoasă, votând.
Și ne-am dus și-am votat, apoi ne-am culcat pe-o ureche că… gata, ne-am făcut treaba, acum e rândul altcuiva.
Ne-au convins că dacă suntem cetățeni cuminți și ne plătim taxele… noi nu mai avem nimic de făcut, să-i lăsăm pe ei să se ocupe de țară. Și-așa am făcut, de-au furat ăștia până și umbrele pădurilor strămoșilor țării.
Ce au omis tot timpul să ne spună este că țara asta nu există fără oameni.
Și n-au spus niciodată că țara asta este întotdeauna, de fiecare dată, fără excepție… așa cum sunt oamenii ei.
România nu există fără români.
România nu face decât ce fac românii.
Și-atunci când românii vor decide să facă bine, să nu se mai lase furați, să nu mai fenteze sistemul și nici să nu mai permită să fie fentat sistemul… când românii vor începe să ceară socoteală pentru fiecare leuț… când românii vor alege să facă ce trebuie și nu ce e ușor… atunci România asta va fi spectaculos de frumoasă. Pentru că românii din ea vor fi spectaculos de frumoși.
La mulți români frumoși, România!
La mulți ani frumoși, România!
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.