De ceva timp mi se pare ca tot creste in intensitate un murmur general, o chestie care talazuieste si se sparge in spuma doar la suprafata pentru moment.
E treaba aia conform careia, daca e pe net… e la liber, e moka, e obligatoriu sa fie gratis!
Totul a inceput cu nefericitul ala de Win95, adus in casa de prietenul ala destept, care se pricepe la calculatoare, cu totii aveam unul. Asa a inceput sa se contureze in mintea noastra ideea asta stramba: deci noi dam bani pe hardware, softul… vine moka!
Si-asa am mers mai departe, pornind cu suita Office, apoi cu antivirusii si jocurile (cand a aparut STEAM-ul si iti trebuia softul cu licenta… plangeau ai nostri la coada la CD-uri originale mai ceva decat nord-coreenii cand le-a murit mult-iubitul).
Si daca mai era vreo sansa, dupa ce-a luat internetul viteza s-a dus si sansa aia (stau sa ma gandesc ca la noi singura sansa ar fi venit de la autoritati, care si in 2012 orbecaie dupa parizer prin frigider, cu usa inchisa, d-apai atunci).
Pentru ca atunci s-a scris cu litere de foc pe fruntea fiecaruia dintre noi, cei din est: tatili, la calculator dai bani numai pe hard, softul e moka!
Muzica? Da-i cu download-ul, fara numar, sa fie gigii partajati bine pe harzi!
Filme? Pai sa fie aia de la haliud sanatosi, ca de cate ori i-am dat mount image lu’ Daemon Tools…
Softuri? Pai daca acum cand citesti articolul asta esti acasa, si daca nu cumva ti-a venit calculatorul cu licenta „de fabrica”, cel putin 99% dintre programele pe care le ai instalate sunt ciordite (si daca nu e asa nu te arata jignit, oricum esti printre foarte putinii). Poate a scapat antivirusul, ca ti-oi fi pus Avira – free sau alta inventie din asta, si inca ceva chestii de ti-au venit cu placa video sau audio. Stai linistit ca nu te acuz, pana la urma nu despre asta este vorba aici (si nici n-am vreun drept sa comentez, e calculatorul tau, viata ta).
Carti? Eu am primit in ultima saptamana cel putin 20 de carti pe mail. Ori attach, ori link pentru download.
Orice – orice! – este disponibil on-line, totul moka.
O sa ma intrebi Si ce te tot vaiti, bai, atata? Nu-ti convine ca le iei pe daiboj?
Cea mai tare faza e ca am auzit voci care spun E alta era, este era share-ului, hai sa nu ne mai ancoram in trecut ci sa privim viitorul, ce atatea drepturi de autor?!
Evident ca cei care spun asta sunt consumatorii. Pentru ca lor le convine aceasta – vezi Doamne – noua filosofie. Dar daca ai fi producator de continut (dezirabil si valoros) nu ai mai fi de aceeasi parere.
Pentru ca ai vrea ca munca ta, reflectata prin acel continut, sa fie respectata. Si platita.
Am vazut si un carton, ceva impotriva ACTA-ACCC care facea un calcul total retard gen „windows 200 USD + MS Office 150 USD + antivirus 50 USD = multi USD / numai ca sa ajungi la informatie.”. Mie mi-a mirosit a prosteala cartonul, facut pentru un stunt de imagine care n-a mai iesit, dar ideea ramane in picioare… foarte multi au impresia, dupa ani de folosire a crack-urilor si generatoarelor de seriale, ca treburile astea ca Windows-ul, Office-ul, Photoshop-ul… sunt moka!
Accesul la informatie trebuie sa fie gratuit, scrie si in Constitutie! Da’ unde e trecut furtul nu ne mai uitam… ca e alineatul scris cu font prea mic.
Ce vreau eu sa spun? Ca oricat de mult ne-am frasui si ne-am agita, noi toti – astia de o ardem cu softuri piratate, muzica si filme de download fara plata – suntem hoti.
Lasand la o parte marile corporatii de-afara (ca acu’ va zic sincer, nu ma tine treaz noaptea grija pentru Microsoft, Apple, Adobe sau alti monstri), cine pierde dintre ai nostri? Creatorul de continut. Ca e continut de ziar on-line, ca e blog, ca e casa de productie video sau casa de discuri… e pe pierdere.
Pentru ca noua ne lipseste exercitiul de a plati chestiile teoretic volatile care se invart in jurul calculatorului, inclusiv pe net. Vreti exemple?
Uite unul foarte bun: Dilema Veche trece la abonamente platite si la varianta on-line. Am citit comentariile de la articolul respectiv. Majoritatea celor care comenteaza spun, cu lacrimi in ochi, ca li s-a luat bucuria de a citi Dilema Veche on-line. „Li s-a luat!”, de parca e vorba de vointa divina, nu de alegerea proprie de a nu da niste lei pentru un produs care – cel putin asa declara – face toti banii. Pentru ca daca era gratis… era normal – dau click/citesc. Cand nu mai e gratis… „li s-a luat!”.
Subiectul e foarte larg si foarte permisiv… daca aveti chef sa-l dezbatem impreuna eu ma bucur tare. Dar va rog frumos sa dezbatem si nu sa facem halimai si scandal prost, n-am nervi sa stau si sa supraveghez discutia, teapan ca diriga…
Si haideti sa facem o diferenta, macar ca exercitiu de sinceritate, intre ce ne convine noua si ce este corect.
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.