Am dat peste poza asta și m-am gândit să o vedeți și voi pe Kahlua, cea mai pupăcioasă buldogiță din viața mea.
Fundița asta cu labe era fix ca toți ceilalți din rasa ei… bășinoasă, sforăicioasă, leneșă și constant sufocată.
Dar și pupăcioasă, atentă și veselă.
Nu mai e cu mine decât în gând și-n suflet, cu ochii ăia buni și cu moaca aia storcită a ei…
Off, Doamne…de ce mi-ai facut asta????…
De fiecare data cand citesc asa ceva simt nevoia urgenta si de nestavilit de a-mi imbratisa “baiatul”.
Si sunt la birou. O sa suspin din 5 in 5 minute pana diseara…
Sper ca ai mai pus poze noi cu piticii, ca sa fac un pic de terapie…
Tare greu este cand ne parasesc si ne dam seama cat de mult ne lipsesc si cat de frumos ne umpleau viata cu bucurie, pupaceli si fericirea de a ne vedea. Eu am tinut la fiecare catel pe care l-am avut, fie el de rasa sau nu, ca la un membru al familiei, si fiecare ocupa o bucatica importanta in sufletul meu. Ei sunt pentru noi o parte din viata, dar noi suntem pentru ei toata viata lor, si ar trebui pretuiti mult mau mult.
Acest web site folosește cookie-uri pentru a furniza serviciile și pentru a analiza traficul, detalii.
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.