După emisia de la ProFM am tăiat-o către locul cu pricina, cu tot cu febra și durerea oribilă de sinusuri. Am zis că trebuie să ieșim din oraș, să scăpăm de smogul luminos ce parazitează orice fotografie de noapte din București.
Prima oprire… una logică, la găzărie. Prima doză de sex-appeal:
Apoi direct în locație:
Dar vreau să fim sinceri… am scos luminile / întins difuziile / aranjat mașinile în cadru / reglat blitz-urile / tras cadrele… într-un timp record. De ce?
Pentru că de-abia așteptam să ne jucăăăm!
Și una de joacă, așa, la final…:
SONY SLT-A99V | 17mm | F8 | 5″| ISO400
Despre mașini… gălbioara este o benzinară de doi litri, 192 de cai și 145 de Kw, în timp ce roșiatica este o dizeliță tot de doi litri dar cu 170 de cai și 125 Kw (pe volan scrie John Cooper Works. Nu știu de ce. :D).
De apreciat este, mai presus de motoare, ținuta de drum. Mini nu mai e kartul de altădată, pentru că acum ține și cu confortul tău, dar se agață în continuare la fel de bine de orice fel de trasă pe care o alegi. Uneori ai impresia că sfidează fizica reușind să se mențină pe direcție ca o nebună.
Motoarele sunt alt punct forte. Eu am mers mai mult cu benzina dar am probat și diesel-ul. Desigur, benzinarul este mai spectaculos, atât ca sonor dar și ca performanțe, are niște reprize de-ți fac inima să cânte-n tine. Asta nu înseamnă că diesel-ul nu-i stă alături… doar că nu sună atât de nervos, iar reprizele sunt, chiar dacă aproape la fel de rapide, mai previzibile și mai puțin isterice.
În schimb… în timp ce benzinarul are anunțat un consum oficial reușit de 7,9 litri pe suta de kilometri parcurși în regim urban, diesel-ul îi râde în nas și se laudă cu unul de 5,1 litri. Desigur, atunci când te mănâncă undeva și începi să le împingi puțin… ai sărit din șoșoni! De-aia am și oprit la pompă, pentru benzinar. Diesel-ul stă acolo doar de poză…
La interior sunt amândouă spectaculoase și faptul că Mini e în curtea BMW se vede la partea de electronică și entertaining, plus ergonomie.
Puncte mai slabe? Ar putea fi spațiul interior trecut la puncte slabe? Păi… nu, că vorbim de Mini. Care-i mini… onă.
Desigur, suprafața vitrată este mică, te simți înăuntru ca un tanchist. Desigur, rigiditatea trenului de rulare, precum și dispunerea roților mult spre colțurile mașinii o fac să nu intre în categoria mașinilor care transformă asfaltul românesc într-unul german, fără denivelări și gropi. Desigur, portbagajul suportă bagajele a doi, pentru o ieșire în week-end… și-atât.
Dar nu cred că iei Mini ca să te bucuri de spațiul vitrat pe care îl are Grand Scenic-ul de la Renault, pentru comoditatea în deplasare pe care o are Insignia-ul lui Opel sau pentru capacitatea de transport cartofi vrac pe care o are Freemont-ul lui Fiat.
Iei Mini pentru fun, pentru cool… pentru tinerețe, taică! 🙂
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.