Dacă ai nimerit din întâmplare pe pagina asta, uite aici toată seria:
Iubirea III – The distress signal
– Muahahahaha! Baaaa, fi atent! Muahahahaha! M-a sunat Catalin… muahahahaha! Stai sa respir… deci m-a sunat Catalin… muahahahaha!
– Ce-ai Bogdane, te-ai tampit?! Zi ca am treaba!
– Muahahaha! Serifule fi atent: m-a sunat Catalin si… muahahahahah!
– Suna-ma cand iti aduni creierii, ai fumat ceva?! Pa!
– Stai Cabrale, stai si asculta! M-a sunat Catalin…
– Mi-ai zis asta de 4 ori… hihihi… am ajuns sa rad ca prostu’ de rasu’ tau!
– Bwahahahaha! Da ba, l-a lasat aia in curu’ gol la Viena! A plecat paragladina cu masina lui, n-are bani, n-are telefon, n-are acte, cica… muahahahaha! Muahahahahah! Ba, cica sta intr-o shaormerie!
– Muahahaha hihihihi huhuhahahaha! Care serife, siliconata?!
– Da ba, cred ca aia! Muahahaha! M-a sunat ala disperat ca a ramas ca valiza-n gara! Serif, tre’ sa… muahahahaha! Tre’ sa mergem sa-l luam!
– Bine. Organizeaza treaba si plecam in noaptea asta. Hihihihi! Da’ daca n-are acte cum il scoatem de-acolo? Si aia unde e? A dat masina in urmarire? Muahahahahahaha!
– Nu stiu frate dar oricum nu are proasta cum sa intre in tara ca masina parca e pe firma.
– Pai nu ba, ca la intrare iti cere doar talonul, nu-ti mai cere nimeni procura. Deci pisi e in tara… muahahaha! Da’ de ce l-a lasat acolo?
– Nu stiu ba, hai ca sun la Rami de la Pasapoarte sa ma invete ce-i de facut…
Am aranjat toate cele ale mele, intre timp Bogdan a sunat si niste prieteni din Arad care au promis ca pleaca si ei spre Viena caci asa l-ar fi recuperat mai repede si cand ajungeam noi vedeam cum facem. Si pe la vreo 12 noaptea, sambata spre duminica, ne-am pus pe drum. Si am ras in masina de ne-am cracanat, am facut fel de fel de scenarii si iar ne-am hahait, si ne inchipuiam cum e fitosul nostru cazat la shaormerie si iar am ras… eu uitasem de un lucru, uitasem sa intreb cum il bagam in Romania… alt motiv de halimai si tremur in izmene…
Am ajuns la Viena in 14 ore, un timp bun in conditiile date. Prietenii din Arad au intarziat cu treburi si au ajuns cu vreo ora inaintea noastra, nu aveau navigatie si nu s-au descurcat, i-am agatat din parcarea de la SCS (Shopping City Sud). Am bagat adresa in navigatie si am ajuns. Shaormeria nu era vreo dugheana dar singura diferenta intre aia si a noastra din Dristor era ca aia aveau mese de plastic si era un spatiu inauntru cu vreo 6 mese. Si cand intram noi in shaormerie il vedem pe-al nostru…
… de plictiseala spala vase! Mai oameni buni, ati vazut vreodata 5 barbati care se taraie pe jos incercand sa respire? Va zic eu, e un spectacol pe cinste! Khaled se chinuia sa ne dea afara dar saracu’ radea si el de rasul nostru…
Cand ne-a vazut Catalin a dat cu jegurile alea de pamant, a iesit de dupa tejghea si plin de spume a urlat “Hai in tara s-o omor pe-aia!“. Si a iesit, a intrat iar, l-a intrebat pe Khaled cat vrea pe ceas, ala i-a zis ca ceasul face 3.000 de euro, Catalin mi-a cerut cheia de la masina si a plecat! Noi… am mai ramas la o shaorma! Bine, o mizerie, saracu’ “al nostru” a mancat de nevoie da’ noua nu ne plac siliconatele deci nu eram pedepsiti asa ca am mers la o carciuma din Viena, “Viena Cafe” se numeste unde am mancat si noi ca oamenii…
Si acum hai spre casa… si mergem noi linistiti, trecem la unguri, traversam cuminti cu 90 toata Ungaria cu toate ca viteza legala e 130km/h dar la in ce hal radeam nu ne simteam in siguranta nici la 90… In timpul asta ne-a povestit saracul toate cele istorisite si de mine in posturile astea, era sa sarim de vreo 3 ori de pe autostrada… mai oameni buni, n-am mai ras asa de cand ma stiu! Ne era frica sa bem si-o gura de apa ca sa nu facem pe noi… conduceam si plangeam de ras…
A, stai ca era sa uit… atat de tare era omu’ de stricat la stomacel ca a trebuit sa oprim LA TOATE benzinariile din drum, shaorma cu Cola nu e treaba constructiva… a cacarizit asta prin toate colturile, in timp ce noi stateam in masina si radeam (frate ce-am mai ras!).
Cand sa ajungem la Turnu pun eu intrebarea aia fatidica “Ba, asta n-are pasaport, am ras, am rahatit si ne-am distrat da’ acum ce facem?!“. Bogdan zice sa trag pe dreapta inaintea vamii. Ajungem la vama, opresc, se duce la portbagaj, cotrobaie putin si scoate o punga, aradenii opresc si ei si lasa masina in spate.
Aradenii coboara din masina lor si se suie la mine, Bogdan si Catalin se suie la aradeni in masina. Eu, in timp ce ma intindeam sa vad in oglinzi ce fac aia doi incep sa intreb care-i treaba dar astia (aradenii, zic) se faceau ca vaneaza norisori. Dupa vreo 3 minute ma enervez si dau sa cobor din masina dar Bogdan pornise deja masina si a plecat hotarat spre vama, pornesc masina si plec si eu dupa ei. Ajung ei in dreptul primului ghiseu, cel cu Control Pasapoarte, intinde Bogdan mana cu pasapoartele (?!), vamesul se uita scurt in ele si-i face semn sa treaca. Eu naduseam tot, nu intelegeam nimic, ne controleaza si noua pasapoartele si trecem. Dupa vama tragem toti pe dreapta, toata lumea topaia si se bucura numai eu eram din alt film. Catalin era in genunchi si saruta niste bolovani urland “Romanica, tarisoara mea, te iubesc fa frumusete!“, Bogdan vine la mine:
– Ba, nu ti-am spus ca te crizai si ne luai la omor. Inainte sa plecam i-am sunat pe toti si le-am luat pasapoartele. In masina l-am imperecheat pe-asta cu unul dintre pasapoarte si… gata!
– Ba sunteti tampiti?! Asta-i puscarie! Ca…
– Gata, e fumata! Am trecut, suntem bine. Si daca se intampla ceva ne scoteai tu de-acolo…
– Da ba, in 2020! Oligopatilor!
Bine, discutia a continuat, eu tot in spume dar ce mai era sa fac… si am plecat spre Bucuresti.
De pe drum asta a sunat in continuu la “superbul decolteu” si pana la urma fata i-a raspuns.
– Fa te omor! Faaaaaa, te omoooor! Te omor, te omor, te omor! Iti tai silicoanele fa, m-auzi? Unde-i masina mea?
…. (pe ea n-o auzeam)
– Ceeeee?! Cum i-ai spart bara?! Deci gata, te omor fa! !@#$*&^$%*&%^&*!!! Te arunc in Dambovita! Unde-s banii?
…
– Ce-ai facut fa?! Din banii mei?! Pai ce treaba am io cu ma-ta fa, cum adica i-ai luat si plasma si masina de spalat vase si aer conditionat si… deci gata! #&^$**&^! Fa, te omor! Esti o…
Si se intoarce spre noi: “mi-a inchis telefonul! Deci o omor! Deci… da’ calca Cabrale pe acceleratia aia ca mergi ca o baba! Deci… o omor! O ucid! O anihilez! O…”
Nu ma mai lungesc acum, a sunat-o incontinuu, fata ba ii raspundea ba nu, ba ii inchidea telefonul, ba il injura si ea, Catalin stia una si buna: “O omor! Masinuta mea! Banisorii mei! O omor, o ucid, o omor!“. Si am ajuns in Bucuresti…
Atat am scris, atat public acum, sunt cu Catalin pe telefoane, s-a bagat si prietenul Levi sa-l convinga, cand sunt gata cu restul il public si-am terminat! Daca aveam publicitate pe blog ma imbogateam! Scapam de rate, ieseam din saracie, ieseam de sub dominatia covrigului cu mac si mancam friptura! (asta ca raspuns celor care-si imchipuie lucruri)
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.