Aveam, acum ceva timp, un hobby foarte mișto în Berceni… pânditul apei calde.
Excluzând câteva blocuri care erau aproape în curtea CET-ului din cartier, noi, ceilalți… ne gândeam la apa caldă cam cum te gândești tu acum că ai sta câteva săptămâni pe o plajă sălbatică din Maldive. Știi că există, dar știi că nu-s șanse foarte mari s-o pățești.
Pe vremea aia verificai dacă e apă caldă. Părea că e.
Smuceai dintr-o singură mișcare dopul de la cadă, că atunci când nu făceai baie o țineai plină cu apă rece, că nu știai când se tăia și aia.
Smulgeai textila de pe tine în 4 secunde și așteptai dârdâind cu sufletul la gură să curgă aia rece, ajutând fluxul luând cu găleata apă din cadă și-aruncând în vasul de la WC.
Ei bine, pleca aia rece și tu roteai într-un extaz complet robinetul de caldă la maxim (compensarea cu rece nu se purta, riscul de opărire era la fel de mare ca cel de a-ți da cineva 100 de mărci pe stradă), apoi te-aruncai în cadă cu gândul să râcâi tot răul de pe tine.
Din păcate pentru tine, atunci când dai drumul la apa rece din cadă aude tot blocul. Și care să fie motivul pentru care să dai drumul la rece… altul decât că a venit apa caldă?!
Așa că, în timp ce tu dârdâiai lângă cadă… tot blocul dârdâia sincron cu tine!
Și-atunci când tu te-aruncai în cadă, cântând de fericire, asta făcea tot blocul.
Așa că dădeați drumul la caldă în același timp.
Drept și prin urmare, după primele 5 picături de apă călâie îți intrau în fund vreo patru țurțuri cât niște cornete de înghețată din astea de gelaterie italiană scumpă și de casă, de nici nu mai conta că ești bărbat, făceai instantaneu cistită dublă cu complicații la trompe!
Da, știu, cam prea lungă introducerea, dar vreau să-ți dai seama cum ne simțim în vacanța asta când vrem să intrăm pe net.
Netul pe telefon? Sare din 4G în 3G imediat… și-n câteva secunde de trezești în GPRS.
Închizi repede telefonul de frică să nu intre cumva pe dial-up și să te spânzuri cu firul!
Rețelele wi-fi pe care le-am întâlnit până acum au niște viteze pentru care în România sediile companiilor care oferă acces la internet ar fi incendiate, angajații alungați cu furci și patronii trimiși în exil în Bulgaria.
Austria, Germania, Franța și acum Spania… niște mizerii de rețele.
Puteți să-mi spuneți ce vreți voi, la nivel de 4G poate stau bine pe hârtie, dar în teren… sunt la pământ.
A, și să n-ai impresia că dacă scrie 4G e party-n cartier. Nu taică, se mișcă de multe ori mai lent decât la noi. Da, știu în teorie ce și cum. Practic… nu merge, tată!
Știu că o să urmeze comentarii de români care știu ei sigur că la noi e mai de rahat. Plus că la nemți și francezi aleargă câinii disperați că li se pun și mai mulți covrigi în coadă.
De când am plecat am folosit trei telefoane și două laptopuri despre care am putea spune că nu-s chiar străine de avansul tehnologic.
Telefoanele se bat parte-n parte cu rețelele de telefonie. Am încercat toate variantele de setări posibile, nu se compară cu ce-avem acasă nici când merg în spelunca aia din Centrul Vechi și-am o singură bombonică la rețea.
Laptopurile sar de smulg din wi-fi-uri tot ce se poate scoate. Cu toate astea, am mâncat două paella cu mariscos și sărăcia asta de net n-a putut să mă ajute cu 6MB de update. Săracul lap și nu știe să estimeze timpul de care mai are nevoie!
Cât despre pozele pe care le-am urcat în ultimele zile pe blog… hai să spunem că n-am întrerupt niciodată upload-ul. Și urcăm de pe două lap-uri deodată…
Bun. Acum că m-am văitat și m-am răcorit, sper că voi sunteți bine.
Și poate-i scrie cineva lui Zălog că aici pe blog vizualizarea pozelor pe telefon este… la fel ca apa caldă în Berceni pe vremea împușcatului… puțină. Dar rece. Și poate-și mai actualizează și el portofoliul…
Later edit: am înfrânt!
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.