Trecem prin oras nepasatori. Pomii sunt plini de verdeata, ultimele corcoduse s-au prabusit deja la picioarele pomilor ce pan’ acum ceva zile erau plini, prin tufisuri se strecoara melci uimiti de umezeala care n-ar fi trebuit sa fie in iulie, cerul este plin de norisori albi si pufosi… noi trecem prin oras nepasatori.
Fețe, mii de fețe, milioane de fețe… triste, vesele, preocupate, relaxate, agitate, ganditoare, zambarete, transpirate… milioane de fețe trec pe langa noi. Noi… nepasatori.
Masini… galbene, rosii, albe, uite-o salvare, masini mici si mari, galagioase sau silentioase… zeci de mii de masini. Noi tot nepasatori.
Insa in momentul in care ti-ai trecut aparatul de pe off pe on totul se schimba. Nepasarea se transforma intro atentie uneori dureroasa. Nu vrei sa pierzi niciun cadru, esti constient ca de-ai clipit la nefericit moment ai pierdut cadrul, iti fortezi ochii si creierul sa distinga formele printr-o galagie cromatica si morfica, pipai cu ochii fiecare coltisor. Acum esti oricum… numai nepasator nu.
Si incepi sa le vezi. Cadrele. Incepi sa te desfasori, intai modest si cuminte, apoi din-ce-in-ce mai hotarat, incepi sa tragi rafale, deja nu te mai intereseaza decat ce vezi cu dreptul, stangul e inchis si de-ar fi dupa tine nici nu l-ai mai deschide azi…
Cadrezi. Sharf. Recadrezi si mai deschizi putin cadrul. Sharf. Declansezi. Te uiti sa vezi ce-a iesit. Rotita care regleaza expunerea tacane voioasa. Cadrezi. Sharf. Declansezi. Te uiti si strambi din nas. Cadrezi. Sharf. Declansezi. Asta e! Urmatoarea…
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.