Dupa conferintele din zilele trecute (unde n-am reusit sa ajung, cu toate ca eram foarte doritor), toata lumea a luat foc. Se discuta iar de CPC vs CPM, de rentabilitate, despre migrarea publicitatii din off-line in on-line… si tot asa.
Se cauta vinovati pentru diversele aspecte ale pietei care-i uneori anapoda si pentru comportamentul bulimic al agentiilor.
Dar in toata aceasta discutie se scapa ceva… nu poti sa ai rentabilitate daca produsul nu exista.
Acum ceva saptamani am prins de veste ca si ING-ul ofera un card personalizat cu o fotografie la alegerea clientului. Dupa ce Andreea si-a luat un CardPink de la Volksbank, si-apoi ne-am personalizat si niste carduri (evident, goale) de la BRD – principiul ce-i moka e bun to the people – am zis ca daca tot am card si la ING as putea sa-l personalizez, caci oribilitatea aia albastra pe care o am acum nu-mi place deloc.
Intru pe aplicatia on-line, pun poza, o centrez, completez celelalte detalii si la sfarsit primesc mesaj de “Gogule, chill acum, te sunam noi.”
Trec pe chill-mode, imi vad de viata, uit… si vad azi reclama la ING pe un site de stiri pe unde mai cotrobai intru informare. Si mi-aduc aminte…
Au trecut peste doua saptamani (nu-mi aduc aminte exact) si… Gogu sta chill, da’ de deranjat nu-l deranjeaza nimeni!
Si la sfarsitul campaniei… ce se va intampla?
– Nelule, gata campania pe net?
– Da, sefu, s-a incheiat, sa traiti!
– Cate carduri s-au facut?
– Pai… doua. I-am facut lu’ mama unu’, si vi l-am schimbat si pe-al Dumneavoastra!
– Gata, e clar! De-acum incolo nu mai bagam bani in on-line! Outdoor, ziare si reviste, oameni-sandwich si flyere! ‘nteles?
– Da sefu, am inteles, aia din on-line nu fac nimic.
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.