Dă-i [play] și citește…
Viața, așa cum o cunoaștem noi, nu e decât un lung șir de incertitudini, nesiguranțe, ascunzișuri și secrete.
Ne zbatem fără a avea vreo certitudine, apropiată sau îndepărtată.
Construim eșafodaje bazate pe sentimente, oameni, circumstanțe și noroc. Apoi ne bazăm pe aceste eșafodaje pentru a pretinde că… avem ceva în viață.
– Avem ceva în viață.
Așa au zis și cei care au avut lucruri în posesie… până s-au stricat, le-au fost furate, luate cu forța sau pierdute din prostie.
– Avem ceva în viață.
Așa au zis și cei care au avut o iubită… până când ea a plecat, lăsându-i fără. Fără ea, fără certitudine.
– Avem ceva în viață.
Așa au zis și cele care au avut un iubit, un soț… până când el n-a mai fost. Și n-a mai fost nici liniștea, nici certitudinea.
Ne agățăm psihicurile de fire de iarbă veștejită… și-apoi, pentru a putea merge mai departe fără să tremurăm de frică ne mințim că suntem ancorați cu cabluri de oțel.
Și când firele de iarbă se rup cădem în gol și ne frângem coaja de ou ce ne-adăpostește sufletul. Și sufletul se varsă pe jos, în mocirla incertitudinilor de care am sperat că am scăpat.
Transformăm, în mintea noastră, sărmane ulițe pline de noroi în autostrăzi suspendate.
Și-apoi, când ne trezim imobili, blocați în glod, îmbrăcați în zdrențe de vise spulberate… ne plângem durerea în genunchi. Și incertitudine.
Postul ăsta este pentru toți cei care la un moment dat ne-au vândut siguranță.
Și-apoi, dintr-un motiv sau altul, într-un fel sau în altul… ne-au dezamăgit. Ne-au înșelat. Ne-au trădat. Au plecat.
Incertitudine.
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.