In seara asta am plans.

Familia NeaguIn noaptea asta am plans.

Rupt intre durerea care plange printre literele asternute cu un calm implacabil si constientizarea bucuriei de a avea un copil sanatos.

Impartit intre empatia fata de niste parinti care s-au trezit in fata celor mai mari temeri pe care orice mama sau tata de pui le are inca de la inceput, si realizarea faptului ca pe langa povestea acestei familii toate problemele noastre se reduc, pur-si-simplu, la nimic.

Citeste. Si daca vor cere cumva ajutorul, ajuta-i. 

Si, oricum ar fi, trimite-le un gand bun si-o multumire. O multumire ca tocmai ti-au aratat ca traiesti in Rai…

 

Pe aceeași temă

Comentarii

Lasă un comentariu la acest articol...
  • Catalin Zălog
    publicitate

    Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

  • cristian
    • 02.04.2013

    Sfasietor… Am trecut prin ceva similar vu baiatul meu…dar multumesc lui Dumnezeu ca s-a dovedit ceva mult mai putin grav. Felicitari lor ca reusesc sa fie tari si sa isi continue viata. Dumnezeu sa le dea sanatate lor si copilasilor lor!

    răspunde-i
  • stefi
    • 31.03.2013

    Felicitari familie Neagu pentru ca au reusit sa infrunte boala, sa ii ofere Sanzianei o viata de copil, bucurie si momente fericite. Asta trebuie sa fie viata lor, a copiilor bolnavi sau nu..

    răspunde-i
  • NICOLETA
    • 30.03.2013

    Oooof,de-as avea putere sa ajut toti copii cu nevoi,cred ca as exploda de multumire!Acestia chiar sunt extraordinari.

    răspunde-i
  • Anamaria
    • 30.03.2013

    Primiti un gand bun de la mine, sa aveti multa putere, sa va amintiti de zambetul Sanzianei atunci cand va e greu si de dragostea pentru Lara si sa reusiti cu proiectele de la Asociatie, in special cel cu Centrul de zi! Imi sunt foarte familiare teama, urletele de neputinta, rasfoirea excesiva a internetului dupa informatii proaspete si bune si momentul cand am decis sa ma bucur de prezent si sa iau viitorul asa cum o fi. Sunteti extraordinari!

    răspunde-i
  • Gabi.B
    • 30.03.2013

    Groaznic. Nici nu vreau sa ma gandesc la astfel de momente prin care pot trece unii parinti stiind ca viata lor devine un calvar odata cu diagnosticul pus ca o eticheta la un obiect uman.

    răspunde-i
  • Catalina
    • 30.03.2013

    Nu inteleg de ce Dumnezeu chinuie niste ingerasi care nu au nici o vina,nici Vezi la stiri crime din gelozie, pentru o bucata de pamant, asta este cea mai mare durere care poate exista, neputinta de ati salva puiul, neputinta cu care te uiti la el cand este bolnav. Si eu am un bebe de 2 ani si am avut niste episoade mai “urate” anul trecut (incoparabile cu ce traiesc acesti parinti), si imi venea sa ma urc pe pereti cand il vedeam ca plange cand ii fac injectiile.Dumnezeu sa va dea putere sa luptati pentru acesti copii!

    răspunde-i
  • ania
    • 30.03.2013

    Inteleg drama Teodorei!
    In oct, anul trecut fetitza mea a facut o convulsie febrila! A fost in coma cam 10 min!
    Au fost cele mai rele clipe din viata mea!
    Atunci am imbatrainit cu 10 ani!
    Am constientizat cat de subtire e firul care uneste ,, viata normala .. de tragedie!
    Atunci mi-am dat seama ca vietile noastre , ale parintilor ( si bunicilor) nu au rost fara comoara noastra de fetitza!
    multumim lui Dumnezeu ca acum e bine fetitza!
    Ma rog pentru Sanziana! si familia ei!
    Ania

    răspunde-i
  • Aura
    • 30.03.2013

    Si eu am citit articolul acum cateva zile si am plans. Plangeam de suparare pentru viata lor si de fericire pentru a mea, raiul de a avea 2 copii sanatosi.

    răspunde-i
  • Dana
    • 29.03.2013

    De ce? Vreau sa stiu de ce! Nu pot sa inteleg de ce exista suferinta, de ce exista boli necrutatoare! Nu pot sa respir, am lacrimat, imi vine sa urlu ca un animal ranit….

    răspunde-i
  • stan
    • 29.03.2013

    e frumos sa ne mai gandim si la altii!

    răspunde-i
  • Loading...