De cand a inceput criza s-a tot vorbit de agentiile imobiliare si prin drama (recte falimentul) prin care au trecut si inca trec aceste business-uri. In parte, stiind ce hapsani au fost majoritatea celor care au activat in zona asta in perioada in care economia duduia… nu ma agita prea tare insolventa dansilor din acest moment. Totusi… oameni sunt si ajunge sa-ti fie, intr-un fel, mila.
Dar dupa experienta de saptamana asta… le doresc agentiilor de acest fel (de fapt celor care se incadreaza in profilul creionat mai jos) un enervant penis captivus. Ba nu… mai bine cate un faliment!
Si va explic… de cateva zile un membru al familiei a ajuns la concluzia ca apartamentul pe care il are in posesie trebuie inchiriat. Si in acest sens si-a deschis calculatorul si a postat pe cateva site-uri de profil anuntul respectiv…
Acum… este criza, nu te astepti sa inchiriezi de pe azi pe maine. E criza si nu pui preturi nebune ci ceva care sa fie la nivelul pietei dar respectand si investitia facuta in apartamentul respectiv.
Dar… au sunat ceva oameni. Din totalul celor care suna sunt persoane private care-si cauta o casa. Oameni politicosi, care vor informatii, care stiu sa spuna “Buna ziua!” si “La revedere!” chiar daca le convin sau nu le convin informatiile primite.
Cealalta jumatate sunt agentii imobiliare. Si din aceasta jumatate… 90% sunt niste toporisti (din topor), niste neaveniti si badarani obositi.
In primul rand ii caracterizeaza tupeul… doar cativa au stiut sa se exprime cu clasicul si elegantul “Dumneavoastra”. Te iau astia la un “per tu” de spui ca ti-ai spalat chilotii cu ei la camin in studentie! Si modurile de exprimare cele mai folosite sunt ” Si, ia zi, are centrala apartamentul asta al tau?” sau “La ce etaj e, mai?“.
Apoi… daca nu-i convine vreuna dintre informatii iti inchide telefonul in nas. Si nu, nu s-a intamplat o singura data! Din astia de la agentie, unul din 4 iti tranteste telefonul in nas atunci cand isi da seama ca nu e ce vrea el.
Si vorbind de comision… apartamentul nu e dat la nicio agentie, doar este pus anuntul pe net. Cei de la agentii suna la “pescuiala”. Adica… “Va propunem o colaborare, noi va gasim client si luam 50% din prima chirie“.
Raspunsul e simplu.. “Stiti, de-abia am pus anuntul, intai incercam sa inchiriem asa. Daca nu reusim singuri o sa apelam si la o…” si ZDRAANG! te trezesti cu telefonul in nas!
Apoi… de la prima vorba incearca sa-ti spuna ca e criza, ca apartamentul nu e in zona buna, ca nu e spre directia buna, ca e cam uratel, ca pretul e prea mare, ca… Nelule, te-am sunat eu sau m-ai sunat tu?! Pai daca tu m-ai sunat atunci ia informatia si fa ce vrei cu ea, ca nu ma prostesti cu metode de vanzare si/sau de persuasiune folosite de copiii de gradinita! Apartamentul e superb, e renovat in primavara si de-atunci nu e locuit, e mobilat cu mobila care a costat o mica avere, iar pretul e fix in limitele zonei. Si tu vrei sa ma prostesti ca pe-o gulie uscata?!
Sictir si faliment iti doresc, imobiliarule!
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.