Am fost de-a lungul timpului constrans sa fiu subiectul ideilor preconcepute…
Oamenii, cand se apropiau de mine ma miroseau… ei auzisera ca negrii miros urat, asa ca vroiau sa se convinga. Ii vedeam fluturand – cat de discret puteau – narile, sa afle daca-i adevarat. Si exista o diferenta, da, iar diferenta e data de alimentatie… alte culturi, si aici nu ma refer numai la negri, au anumite alimente de baza cu mirosuri speciale. Care alimente, odata consumate, isi elimina ingredientele si prin piele, dandu-i un miros aparte.
Dar daca iei un indian, un negru, un tailandez si le dai mici, si sarmale, si musaca cu cartofi, si ciorba de loboda… ei bine, vor mirosi la fel ca un roman. Asa ca ma amusinau degeaba, miroseam ca ei.
“Negrii se bronzeaza?“, ma intreaba unii curiosi extrovertiti. “Da, negrii care nu-s tuci se bronzeaza.“, le raspund, ridicand maneca tricoului. “Eu sunt mulatru, deci ma bronzez.“, le zic.
Eu ies din studio si fac si munca de teren pentru emisiune, iau interviuri unor oameni pe care ii consider posibile motoare ale schimbarii de mentalitate in ceea ce priveste romanii, Romania, in ceea ce priveste intrebarile legate de convietuire, comunicare, respect de sine si altele din registrul asta.
I-am luat un interviu lui Tudor Chirila si-am vorbit despre preconceptiile ce inconjoara femeia lui 2011. I-am luat un interviu lui Rares Orzata, unul dintre campionii romani la gimnastica, face parte din echipa unuia dintre cele mai tari spectacole Cirque du Soleil din Las Vegas… am vorbit despre preconceptiile care-i inconjoara pe romani atunci cand pleaca din tara. Nu ma mai lugesc cu lista asta… ideea este ca eu cred in schimbare, in puterea oamenilor de a face mai bine si mai bun.
Ieri, dupa ce am trimis prima invitatie la un interviu prin twitter :)) lui Florin Grozea, ne-am intalnit si am filmat interviul. Pe biciclete, prin oras. Am vorbit despre orasul gri, despre oamenii gri, despre cum putem face astfel incat oamenii sa fie mai colorati, mai vii, mai veseli.
Si mi-am dat seama ca am plecat la drum cu o preconceptie, cum ca… multi bucuresteni parcheaza masinile pe pistele de biciclete. Eram pregatiti cu post-it-uri si un marker negru sa le lasam mesaje celor pe care ii gaseam parcati in asa fel incat blocau pista de biciclete.
Eu merg destul de mult cu bicla prin oras, atunci cand programul o permite las masina acasa si-o iau la pedale prin Bucuresti. Si de fiecare data parasesc banda de bicle si o iau pe strada din cauza celor care blocheaza pista cu masina.
Deci… eram sigur ca vom intalni destule ocazii pentru a pune post-it-uri (stick-it-uri, cum vreti voi sa le spuneti la biletelele alea adezive).
Ei bine… n-am intalnit, in doua ore de filmare, decat o singura masina parcate aiurea, si nici aia nu bloca 100% banda de biciclete!
Asa ca am putut sa-mi iau preconceptia si sa ma spal cu ea pe cap pana a facut clabuc… si sa pastrez si post-it-urile pentru la birou.
Unde vreau sa ajung? Preconceptiile sunt peste tot, le avem continute in noi, constient sau in subconstient. Si cred ca este inevitabil sa fie asa.
Dar cred ca important este nu sa le contrazicem de cum le-am constientizat ci… sa fim deschisi ca atunci cand preconceptia este invalidata sa realizam ca regula pe care o stiam nu este una generala si ca sunt sanse sa ne fi inselat…
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.