Ia-ma asa cum sunt.

Da-i [play] si citeste…

Vad ca se uzeaza din ce-in-ce mai tare ideea asta cu „Iubeste-ma asa cum sunt!„. A ajuns un fel de pavaza flasca a tuturor neajunsurilor si greselilor din cuplu. Si de-aia si-a pierdut puterea.

Dupa ce doi oameni s-au cunoscut, daca se plac ajung sa se apropie. Daca atractia e mare si cei doi fac pasii necesari… nu prea se sta degeaba, nu e timp de pierdut, se iau de mana si merg mai departe in viata impreuna.
Vorbind despre perioada respectiva… exceptand poate cateva lucruri,  ei doi ajung sa se iubeasca asa cum sunt. Se iau la pachet, si cele bune si cele mai putin bune, si daca suma este una satisfacatoare se merge inainte asa.

Da, fiecare dintre cei doi isi doreste sa mai schimbe cate ceva la celalalt, dar la momentul respectiv fiecare este satisfacut de celalalt, este ce si-a dorit. Caci altfel n-ar fi mers mai departe, nu?

Si trece timpul, se instaleaza cumva rutina, focurile de artificii se domolesc, noptile petrecute impreuna nu mai sunt asa magice… incep sa apara frustrarile.

– Tu nu m-ai pupat niciodata cum te pup eu!

– Iar iesi cu baietii?!

– De ce nu ma lasi niciodata sa te tin in brate noaptea?!

– Iar stai la serviciu pana la 9 seara?!

Da, sunt incluse acolo niste cateodata  si niste iar, cuvinte care ne arata ca lucrurile au fost intotdeauna asa, nu s-a schimbat nimic. De prima data cand au dormit impreuna ea nu a vrut sa fie tinuta in brate, iar el statea pana la 9 la munca si-apoi iesea cu baietii.

Lucrurile de genul asta, caci exemplele sunt alese la intamplare, nu pareau sa deranjeze la inceput. Dar acum sunt probleme din ce in ce mai mari, lucruri si gesturi care pot, la un moment dat, sa-i desparta pe cei doi.

Ce se schimba in cuplu, cum, cand? Ce ne face sa ne dorim din-ce-in-ce mai tare sa-l schimbam pe cel de langa noi? De ce vrem neaparat sa ne punem amprenta asupra lui?

E corect sa-i cerem sa fie altul decat omul pe care l-am cunoscut, placut, si-apoi iubit?

 

Pe aceeași temă

Comentarii

Lasă un comentariu la acest articol...
  • Catalin Zălog
    publicitate

    Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

  • yellow
    • 24.07.2011

    daca se ajunge la frustrari de genul asta probabil ca nu mai e iubire. eu mi-am dat seama de asta mult timp dupa ce au aparut frustrarile si imi pare rau ca am refuzat sa accept faptul ca nu mai era iubire ci doar obisnuinta, daca as fi inteles totul mai de mult nu as fi pierdut aiurea ultimii 2 ani din viata

    răspunde-i
  • Lili
    • 22.07.2011

    Când eram mică nici nu visam la Făt-Frumos pe un cal alb. Nici când m-am mărit nu m-am gândit la el, dar totuși, el a apărut în viața mea. Nu l-am căutat, nu l-am așteptat. A apărut pe neașteptate și n-avea cal alb sau mașină…atunci. Venea și mă aștepta în fața blocului, mergeam pe jos sau cu mijloacele de transport în comun. Indiferent de zi sau oră avem acces la castelul lui.

    Mi-a oferit și i-am oferit totul la început. Timp de un an. Apoi, am început să uităm care sunt prioritățile noastre ca și cuplu, iar certurile și neînțelegerile au apărut. Am mai adăugat un an și câteva luni. În total s-au făcut doi ani și câteva luni.

    Da, recunosc că timpul a trecut și trebuia să profităm de fiecare clipă petrecută împreună, dar n-am făcut-o. Niciunul. Mândră nu sunt de faptele noastre. Amândoi am fost vinovați. Ne-am făcut mult rău și am uitat de noi, de dragostea pe care ne-am purtat-o. Ne-a fost ușor să aruncăm cuvinte și să utilizăm des cuvantul „nimic”. La sfârșitul relației am distrus și pierdut tot ce am avut.

    Am vrut doar sa ajungă să spună „nu” pentru că de multe ori spunea „da” (deși poate nu era de acord), să spună la timp când ceva sau cineva îl deranjează. Amândoi aveam ceva de schimbat, dar certurile au distrus ultima șansă de a ne demonstra că putem repara și evita greșelile. Ne-am iertat,iar acum fiecare a pornit pe drumul lui.

    răspunde-i
  • Luigi
    • 22.07.2011

    Eu am citit multe in domeniul asta si m-am documentat de pe mai multe site-uri, blog, etc, si cred ca cel mai bine sa iubesti si sa fii iubit ca in prima zi, sa iti bata inima foarte tare, sa simti ca isi creeaza un tunel prin piept. 🙂

    răspunde-i
  • MariaD
    • 22.07.2011

    Multi oameni la inceput isi arata „mastile” care-i avantajeaza, apoi, dupa o oarecare siguranta in relatie sau pur si simplu pentru ca au obosit, lasa mastile jos. Atunci incepe declinul relatiei, ce-i haios e ca nu-si dau seama si dau vina pe celalalt. Dar asta e doar la unii…

    răspunde-i
  • A
    • 21.07.2011

    Legat de subiect:

    răspunde-i
  • Marian S
    • 21.07.2011

    Un mos si o baba, la aniversarea a 30 de ani de casatorie. La un moment dat ea se ridica si ii trage o palma sanatoasa.
    – Pentru ce ai facut asta, draga mea?
    – Pentru cei 30 de ani de sex nereusit.
    El tace si gandeste. La un moment dat se ridica si ii trage si el o palma.
    – De unde mama dracului stii tu ce e acela sex reusit???

    răspunde-i
  • Ozana
    • 21.07.2011

    „A dream you dream alone is a dream. A dream you dream together is a reality”- John Lennon.
    Eu cred ca iubirea nu este singurul lucru necesar pentru a face o relatie nemuritoare.
    Daca am trai intr-o altfel de lume, probabil ar fi de ajuns doar sa iubim..
    Dar, sistemul social (global) in care traim ne influenteaza din prea multe de vedere sufletele..
    http://www.youtube.com/watch?v=-b7qaSxuZUg

    răspunde-i
  • jademan
    • 21.07.2011

    Nu. Nu e corect.

    răspunde-i
  • MARIA
    • 20.07.2011

    nu vreau să-l schimb. nu vreau să se schimbe.
    vreau să fie ca la început, același, neschimbat. atât.
    🙁

    răspunde-i
  • sandi
    • 20.07.2011

    melodia e mai lunga decat articolul 🙂 mi-ar fi placut sa fie mai lung asa de bine intelegeam….

    răspunde-i
  • Loading...