Da-i [play] si citeste…
Vad ca se uzeaza din ce-in-ce mai tare ideea asta cu “Iubeste-ma asa cum sunt!“. A ajuns un fel de pavaza flasca a tuturor neajunsurilor si greselilor din cuplu. Si de-aia si-a pierdut puterea.
Dupa ce doi oameni s-au cunoscut, daca se plac ajung sa se apropie. Daca atractia e mare si cei doi fac pasii necesari… nu prea se sta degeaba, nu e timp de pierdut, se iau de mana si merg mai departe in viata impreuna.
Vorbind despre perioada respectiva… exceptand poate cateva lucruri, ei doi ajung sa se iubeasca asa cum sunt. Se iau la pachet, si cele bune si cele mai putin bune, si daca suma este una satisfacatoare se merge inainte asa.
Da, fiecare dintre cei doi isi doreste sa mai schimbe cate ceva la celalalt, dar la momentul respectiv fiecare este satisfacut de celalalt, este ce si-a dorit. Caci altfel n-ar fi mers mai departe, nu?
Si trece timpul, se instaleaza cumva rutina, focurile de artificii se domolesc, noptile petrecute impreuna nu mai sunt asa magice… incep sa apara frustrarile.
– Tu nu m-ai pupat niciodata cum te pup eu!
– Iar iesi cu baietii?!
– De ce nu ma lasi niciodata sa te tin in brate noaptea?!
– Iar stai la serviciu pana la 9 seara?!
Da, sunt incluse acolo niste cateodata si niste iar, cuvinte care ne arata ca lucrurile au fost intotdeauna asa, nu s-a schimbat nimic. De prima data cand au dormit impreuna ea nu a vrut sa fie tinuta in brate, iar el statea pana la 9 la munca si-apoi iesea cu baietii.
Lucrurile de genul asta, caci exemplele sunt alese la intamplare, nu pareau sa deranjeze la inceput. Dar acum sunt probleme din ce in ce mai mari, lucruri si gesturi care pot, la un moment dat, sa-i desparta pe cei doi.
Ce se schimba in cuplu, cum, cand? Ce ne face sa ne dorim din-ce-in-ce mai tare sa-l schimbam pe cel de langa noi? De ce vrem neaparat sa ne punem amprenta asupra lui?
E corect sa-i cerem sa fie altul decat omul pe care l-am cunoscut, placut, si-apoi iubit?
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.