Am vazut ca v-a placut poza din postul de ieri. Ciudat este ca, desi eu sunt impotriva graffiti-ului, mi-a placut coltul ala de lume din prima.
Eu cred ca vagoanele de metrou pot fi infrumusetate oricand cu niste vopsea intinsa stil airbrush, dar sa mazgalesti cladirile este o ineptie, mai ales daca vorbim de cladiri incarcate cu istorie. Si cu toate astea… graffiti-ul asta cu I was born to love you a avut o incarcatura emotiva care a dezarmat orice comentariu.
Eram intr-un grup mai mare si desi ne grabeam eu m-am oprit si m-am pus pe pozat. Parca are o anumita magie, un farmec aparte, si nu stii ce era in sufletul celui care a scris mesajul, dar cu cat te uiti mai mult la mesaj parca cu mai mult sarg scrii involuntar un scenariu… era, oare, disperat ca ea l-a parasit si-a scris mesajul cu lacrimi in ochi? Sau zambea cand scria, gandindu-se ca-si va surprinde iubita cu un gest nebun?
Nu stii daca scenariul tau se apropie de adevar dar iti dai seama ca, intr-un fel ciudat, esti aproape de povestea lor.
Ieri cautam ilustratie pentru articolul cu De ce nu reusesc fetele sa-i faca pe barbati sa-si declare dragostea? si-am dat peste poza aia facuta mie, rezemat de I was born to love you.
Dupa ce-am publicat articolul mi-a venit o idee: am cautat pe google sa vad daca a mai impresionat pe cineva graffiti-ul ala din Roma.
Ghici ce? Am gasit poze cu coltul ala publicate de francezi, argentinieni, americani, englezi, australieni si… chiar si chinezi!
Am zambit si m-am gandit iar la cel care-a scris mesajul… oare ce-o fi fost in sufletul lui atunci, furtuna sau cer senin?
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.