Pana acum am fost cu nasul in lucrare, am lasat-o putin ca mi s-au inbacsit creierii de tehnici manageriale aplicate in sport…
Banuiesc faptul ca ati auzit de drama prin care trece Anca Parghel, sper sa se stranga destui bani si sa se rezolve, cu toate ca nenorocirea asta de boala se joaca murdar cu sansele.
Altceva vroiam sa spun… revenind la “SALVATI O VOCE!” > “http://helpanca.wordpress.com“, cei care au facut blogul n-au nici o legatura cu comunicarea sau cu PR-ul.
Sunt acolo 4 articole, explicatiile sunt laconice, prezentarea celor care s-au apucat de acest proiect (laudabil dealtfel, banuiesc) nu exista, exista o singura modalitate de a dona (prin sms – doi euro) si un post prin care se arata ca au ajuns pe site 8k de oameni in doua zile. In acelasi timp, la “about me” este copiat CV-ul Ancai de pe site-ul ei oficial, unde culmea este ca nu se pomeneste nicaieri de aceasta drama.
Ce incerc sa spun… nu asa se vor strange banii. In primul rand nu exsta legitimitate, nu este clar cine a facut blogul, unde ajung banii, de ce suma este nevoie, care ar fi (stiu ca nu suna bine) un termen, cel mai putin generos.
Cateva comentarii (“ma rog ca tatal meu din cer sa se roage pentru ca tu sa te vindeci…”, “eu o sa ma rog pentru tine … promit”) sunt elocvente… pana la urma e nevoie de bani! Gandurile bune ajuta dar… superficial!
Ce se intampla: daca un astfel de proiect nu este bine implementat, daca relationarea cu vizitatorii si comunicarea nu este gandita unitar, daca sistemul de donare nu este corect si facil structurat, proiectul esueaza. Da, vin mii de vizitatori pe zi, isi fac o cruce, in cel mai bun caz empatizeaza si impartasesc un gand bun cu Anca si apoi… merg pe youtube sa vada niste filme funea.
Care este insa alt rezultat nociv? Un alt proiect de acest gen, chiar daca va fi mai bine implementat, va avea sorti de izbanda schilodite pentru ca mesajul deja va fi diluat de incercarea nereusita.
Eu o tot repet… folositi-va de specialisti, oamenii stiu sa comunice mesajul, sa-l impacheteze, sa-l vanda… pentru ca, si stiu ca suna cinic, de asta este nevoie, de marketing.
Nu se mai poate ajunge la sufletul omului modern cu trei cuvinte, trebuie o poveste. Si mai greu, aici trebuie ajuns la buzunarul omului modern, si asta este si mai greu.
Va aduceti aminte de proiectul “Certificate de om bun”? S-au strans 3k de euro in 5 zile. Nu au fost bani multi, dar munca a fost sustinuta si am reusit sa facem cu totii un copil fericit. Acolo am facut eu (copiluldinmine a pus umarul cu drag… 😉 ) si cred ca s-a simtit implicarea personala, dar pana la urma tot un packaging a fost, chiar daca facut cu sufletul. Si am reusit.
E, in acest caz e si mai greu…
Poate ca prin imboldul asta mic al meu sa se schimbe ceva si poate ca va fi salvata… nu o voce ci Anca, un suflet.
Eu o sa ajut cum pot. Doamne ajuta!
L.E. M-am uitat si mai bine. Apar si doua conturi, cu numele titularului fiind Ciprian Parghel. Dar asta nu schimba, din pacate, situatia simtitor.
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.