Hope and Homes for Children si Absolute Return for Kids. Ceva cert.

Nu voi incepe cu statistici, Dragos le-a pus la el. Nu o sa vorbesc despre situatia copiilor, video-ul vorbeste mai bine decat as reusi eu.

Dar va voi vorbi despre oamenii care fac asta. Eu i-am cunoscut prin prietena si colega Amalia Enache  si am ramas uimit. Oameni care se trezesc dimineata si se culca seara cu gandul ca pot face bine, mult bine, acelor copii. Oameni care nu se vaita ci lupta. Oameni care nu se lasa si reusesc. Oameni care sunt prea rar, prea putin, prea discret aplaudati.

Umanilor, felicitari! O sa va ajutam si noi, de fiecare data, cum si cu ce vom putea!

Pe aceeași temă

Comentarii

Lasă un comentariu la acest articol...
  • Catalin Zălog
    publicitate

    Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

  • Valentin
    • 13.03.2020

    Cum se poate dona pt cauzele pe care le sustineti ?

    răspunde-i
  • anne
    • 06.06.2011

    Este foarte frumos ca se inchid institutiile gen centre de plasament si se incearca integrarea copiilor la familii de asistenti maternali. Eu una am fost intr-o astfel de institutie din 1999 pana in 2006 cand am fost mutata la un apartament social unde locuiesc in prezent. Studenta anul 2 la Ingineria Mediului in cadrul Univ. Politehnica Bucuresti.

    răspunde-i
  • nicoleta dumitru
    • 03.06.2011

    BRAVO,TIE.Cu ajutorul tau si al tuturor celor care suntem alatury de tine poate reusim sa schimbam sistemul bolnav din tara asta.

    răspunde-i
  • Alice
    • 01.06.2011

    Si la fetita mea in clasa exista un baietel ce traieste intr-un apartament de felul acesta. De curind am fost in vizita la ei si chiar si acum imi este greu sa povestesc si sa explic ce am simtit si inca simt. Niste suflete curate si calde ce dau pe afara de iubire ..umbla asa cu iubirea pe tava si nu o vrea nimeni…E bine totusi ca nu e asa de rau ca la orfelinatele clasice. Unul din baieteii de acolo seamana perfect cu baietelul meu..m-a pus sa il ridic la geam sa ii arat masina mea. L-am intrebat de ce in timp ce i-o aratam. Mi-a zis: am sa stau la geam si am sa te mai astept, daca mai vad masina ta am sa vad de departe daca mai vii pe la noi. Si se tine de cuvint.
    Un alt baietel de 3 ani minca dintr-un ecler. Le dusesem noi. Ei primesc rar prajituri caci totusi se descurca greu. In timp ce minca a vazut ca fetita mea nu primise si i-a rupt si oferit: ia, maninca si tu ca e foarte bun!. M-a atins pina in strafundul sufletului gestul lui de copil mic si amarit care primeste foarte rar ceva bun bun dar imparte. Am sa imi amintesc intotdeauna minuta lui intinsa cu bucata de ecler catre fetita mea..

    • dragalina
      • 01.06.2011

      anume pentru asta merita sa impartim din dragostea nostra, pentru ca asa me facem mai unami …realizam ca exista probleem mult mai mari deci o zgirietura pe usa masinii, sau o unghie rupta! Astfel ne educam copii sa ajute sa imparte si sa ii respecte pe cei mai bolnavi sau mai saraci decit ei … daca macar jumate din toti ar face asa am trai mai bine .. mai in liniste si pace in sufelete ..

    răspunde-i
  • dragalina
    • 31.05.2011

    fooarte nobil gest ddin partea tuturor romanilor ce isi dedica un pic de tim si surse pentru acesti copii!

    azi e deja ziua lor .. trebuie sa o facem mai frumoasa!

    eu sunt din Chisinau si ma ocup de 2 case de copii cu disabilitati: stringere de fonduri si reincadrarea acestor copii in famili.
    te rog sami dai un contact ceva ..poate facem o colaborare ! Mersi

    răspunde-i
  • NICOLETA
    • 31.05.2011

    N-am cuvinte….orice as spune este prea putin ! Felicitari acestor OAMENI ADEVARATI !

    răspunde-i
  • Andra
    • 31.05.2011

    Bravo lor si bravo tie!
    Daca fiecare ar da putin din putinul lui lumea aceasta ar fi cu mult mai buna.

    răspunde-i
Copyright © 2007 - 2024 Cabral.ro