Nu reușeam să găsim stația 1 a busului de la City Sight Seeing în Oslo. Pliant cu hartă, navigație, întrebat lumea… erau două chestii care se băteau cap-în-cap și nu reușeam să identificăm locația.
Până la urmă, în zonă fiind, am văzut un bus din ăsta și ne-am luat după el, am dibuit stația. Parcăm mașina în port, plătim parcarea și ne suim în bus.
– Bună ziua, om bun.
– Bună ziua. Să ne dați, vă rog, două bilete… și ridic ochii din portofel, mă uit din nou la om.
Primul gând am fost că m-am tâmpit și că am început să le vorbesc nordicilor pe românește… dar omul a zâmbit larg și-a zis tare și sonor:
– Tare bine-mi pare să vă văd, auzisem că sunteți pe-aici…
Păi cum să nu ți se umple inima-n piept de bucurie când îl vezi pe-al tău așa mândru și surâzător?
Nicu îl cheamă. La o oprire mai lungă am stat puțin de vorbă… om simpatic, de ispravă.
Ajunsese în Oslo de vreo două săptămâni, fusese la interviu și i-au spus că îl angajează din primăvară inițial. După ce au văzut că vorbește bine patru limbi… l-au angajat imediat.
Acum conducea măgăoaia asta roșie prin Oslo, cu aceeași lejeritate cu care aș conduce eu o Dacia Papuc pe la mine prin cartier…
Am făcut și câteva poze, când i-am zis că și pe mine mă cheamă Nicu a râs de s-a spart…
Așa că Nicu & Nicu prin Oslo:
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.