Am vazut un documentar filmat inaintea celor mai recente cutremure. Haiti era prezentata drept o tara care si-a secatuit toate resursele naturale, in care oamenii traiau din nimic, fara locuri de munca, fara speranta, fara nimic.
Acum, c-au fost loviti si de nenorocirile astea, si c-am vazut atatea imagini recente si live cu amaratii de-acolo, ma uit cu si mai mare mila.
Totusi, ii vad pe-ai nostri, cele cateva mii de suflete ce se tarasc ofilite si parasite pe asfaltul oraselor sau prin colbul satelor. Degerati prin ghene de bloc, ciupind cateva ore de somn pe podeaua unui tramvai sau morti literalmente de frig. Si aici nu ma refer la cersetorii din Romana sau Unirii care la sfarsitul zilei platesc comisionul unui burtos cu mustata care conduce un S-Klasse alb si merg catre casa lor cu centrala cu tiraj fortat si Digi, ma refer la cei care literalmente mor pe strazi. Ma refer la procentul care intruchipeaza Haiti-ul romanesc.
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.