Dă-i un <play>, zic… și citește. De ai timp și chef…
Știi, am fost crescut să fiu puternic. Să duc. Să mă descurc. Să nu mă las. Să insist. Să lupt.
Am fost educat să nu mă vait. Să înțeleg că viața este – de cele mai multe ori – grea. Că nimic nu-ți vine ușor.
Am fost învățat că nimic nu mi se cuvine. Că trebuie să muncesc. Să mă zbat.
Mi-au explicat de mic o chestie simplă: n-ai voie să fii moale. Spatele drept, privirea înainte, strânge sufletul și nu da semne de slăbiciune.
Că lumea e rea. Că Lumea e grea. Că viața înseamnă luptă.
Hei, nu contrazic nimic din ce-am scris mai sus.
Dar câteodată e bine să spună cineva și restul…
Să-ți spună că e OK ca uneori să nu fi stâncă.
Să-ți arate că nu trebuie să fii puternic 24 din 24.
Să-ți explice că nu e totul o luptă.
Să-ți povestească de chestiile bune care vin și pe gratis. Cum ar fi, de exemplu, prietenii ăia mișto.
Să-ți zică despre fericire și despre faptul că e OK să fii fericit. Dacă nu ești vreo specie nefericită de scârbă… chiar meriți să fii fericit.
Meriți să fii fericit. Meriți să fii fericită.
Și că e normal ca uneori să fii slab.
Că uneori te poți opri din lupta asta.
Că deseori viața este despre pace… nu despre războiul pe care ne-au învățat să-l ducem.
Hei, e o perioadă bună să te oprești din ce faci, să te apreciezi, să te înțelegi și să-ți dai voie să fii mai moale, mai om.
Hei, e o perioadă bună să ții la tine și la viața ta.
Hei.
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.