Hai sa ne batem joc de copii!

Suna urat indemnul asta, este?

– Vai, dom’le, ce animal(a) ar putea spune asa ceva despre cei mici?! Ei trebuiesc ingrijiti, protejati, invatati…

O ipocrizie fara seaman este afirmatia de mai sus, va spun eu ce este. La noi sperantele copiilor sunt anulate de la zero km, si nu de natura, de zona geo-politica sau de catre martieni. Le sunt anulate sansele de catre noi!

Ajung la Diverta cu mini-pinguina, ma tine doua ore printre rafturi ca sa-si aleaga o tona de pensule si acuarele, caiete, carti, alt ghiozdan, ceva creioane, alt penar… intelegeti voi. Pleaca la distractie (o sa va spun cu alta ocazie despre o idee foarte misto a lui Ati – fost Mandinga) si eu ma duc la casa, sa achit. Stau la coada vreo 10 minute si la un moment dat se aude din spate o voce de adolescent:

– Bai, hai la coada asta ca e mai bine. Ca suntem in Romania, lumea se baga in fata, ce m-am saturat…!

Ma intorc, si-l vad pe posesorul vocii, il intreb cati ani are – imi spune ca 15, ridic spranceana si-l mai intreb ceva:

– Pai, la 15 ani deja ai ostenit? Esti deja acrit de Romania?!

Imi spune ca da. Platesc si plec. Nasol.

Nasol dar are dreptate, noi le-am pus asta in cap, noi tragem ponoasele. Ce aud ei de la zero kilometri? Ca Romania e de rahat, ca nu mai are nici tara – nici noi – nici o sansa, ca orice faci la noi e sortit pieirii, ca noi suntem cu totii niste hoti, niste lenesi, niste fraieri. Si dupa ce le repetam astea pe toate canalele posibile, ne asteptam ca la 18 ani sa termine scoala si sa se arunce ca nebunii in viata si sa faca in asa fel incat tara asta s-o ia in sus?!

Ciuciu! Daca de la 15 ani sunt deja acriti de Romania, deja sunt cu gazul la jumatate. Nu, nu vor pleca, nu pot pleca toti (chiar daca isi doresc), dar vor ramane sa ingroase randurile dezamagitilor, scarbitilor si celor fara speranta. Adica vor fi la fel de inutili ca si cei inutili de acum.

Pe mine nu ma sperie altceva, ci asta… ca viitorul se naste deja blazat, plictisit si fara pic de chef intru a face ceva bun!

Catalin Zălog

publicitate

Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

Zodrac

23.03.2011

Duc o luptă de Sisif cu oamenii care se plâng și se justifică prin asta. I need help. http://thoughts-o-matic.blogspot.com/2011/03/romania-si-crza-financiara-multe-film.html

01.03.2011

M-am săturat și eu de oamenii care se plâng, dar nu fac nimic să le fie mai bine. Ne e greu dar ne place.

Adrian

Turma merge pe unde dicteaza ciobanul. Ne trebuie niste ciobani buni. Cred. 🙂

...sweetLife

Poate nu parintii sunt vinovati pentru parerea copiilor, chiar daca acestia au 15 ani. Poate experienta de viata a acestora nu e chiar placuta. Poate vor sa schimbe ceva si vad o solutie in a pleca din tara atunci cand au fortele necesare.
Personal fac parte dintr-o familie care a promovat doar lucrurile pozitive din Romania, din viata. Dar asta nu inseamna ca nu mi-am dorit sa plec si ca mi se acrise de Romania chiar de pe la 16 ani( Nu de viata!!). Motivele ar fi multe, dar nu scoala, parintii si media au fost cauzele acestor sentimente ci pur si simplu societatea.
Nu eram mai breaza eu, dar macar imi vedeam de troaca mea.
Acum nu mi-am schimbat parerea(dupa vreo 10 ani), astept cu neramdare momentul plecarii. Daca nici acolo nu gasesc ce vreau normal ca voi cauta in continuare. Nu am sa improsc Romania cu noroi ci voi fi realista. Are parti bune si parti proaste.

Ubercool

Daca ar fi asa marfa in Romania, probabil ar auzi chestii de genul: „ba, ce tara marfa avem”, „ce cool e Romania”, „mai dai incolo de straini, Romania e miezul”.

Eu cred ca ti-ai bate joc de copii daca le-ai baga in cap ideea ca Romania e „misto”.

Speranta

28.02.2011

Oricum, Cabral, nu toţi copiii de 15 ani sunt plictisiţi de viaţă.
Şi haideţi să nu uităm că la 15 ani eşti încă teribil de uşor de influenţat de ceea ce auzi în stânga şi-n dreapta, dar asta nu înseamnă că ajungi să şi crezi ceea ce susţii uneori.
Încă sunt copii la 15 ani, mai au timp să se schimbe, ÎNCĂ nu au motive să urască această ţară. O vor urî, poate, peste vreo 7-10 ani, când se vor lovi de atâţia pereţi încât nu vor mai şti încotro să meargă. Şi vorbesc din propria experienţă de tânără într-o ţară care nu-ţi oferă prea multe alternative… Iar eu oricum mă număr printre norocoşi.

basic instincts

foarte misto scris si dureros de adevarat. dar stii care e tristetea si mai mare? ca si in vest lumea a inceput sa se amestece. si vezi cate un disperat napoletan cu apucaturi foarte romanesti care se baga in fata pentru o pizza. nu conteaza ca e la milano sau lugano…
nu mai adaug nimik pentru ca tu ai sintetizat perfect.

Ramona

Si pe vremea cand eram noi mici auzeam vorbele:”Pe vremea mea tineretul/copiii erau altfel” acum am ajuns intr-o perioada in care spun si eu asta. Copiii din ziua de astazi nu mai stiu ce este respectul si dragostea pentru ce este bun si frumos. Toate astea pornesc de la parinti care le implementeaza aceasta idee de mici. Ar tb sa invatam sa ne iubim si sa ne respectam mai multa tara asta, asa cum e ea; sa incercam sa facem ceva care sa ne faca sa o iubim din ce in ce mai mult si sa ne mandrim ca traim aici.

gaben.ro

te rog nu o mai pune si pe asta in carca mea/noastra.
generatia asta de prunci au un sictir si un plictis in fizic de nu se poate povesti….
trece cu un pic de muca in momentul in care mami si tati nu mai vor/nu mai pot/nu mai au chef să fie sponsori…

Diana

si inca ceva …in clasa a4a fumeaza… nu sunt un copil care ma tine mama in lesa dar imi pasa de sanatatea mea si de viata mea..

Hai sa ne batem joc de copii!

Pe aceeași temă

Comentarii