Am primit multe texte, am citit mare parte din ele si pot spune ca avem si originalitate, si bun simt, si idei, dar mai ales creativitate din plin. O parte dintre texte nu vor fi publicate pentru ca e prea mult de “pieptanat” la ele, nu sunteti atenti cand scrieti. Oricum, am citit cateva lucuri misto pe care o sa le propun si aici, nu pot decat sa ma bucur ca m-a dus capul sa fac asta.
PROVOCARE.
Stimati cititori, urmeaza o dezvaluire de maxima importanta si seriozitate. Proptiti-va zdravan in scaun, fotolii, canapea sau pe unde va mai aflati cu laptopu’ sau notebooku’ (ca sa nu fac discriminare) in brate pentru ca am sa va spun ceva cu totul socant: Mos Craciun nu exista!
E adevarat ca eu stiu asta de la 4 ani si am oaresce remuscari din cauza faptului ca abia acum v-o spun… am tot amanat sperand c-o sa uit si-o sa va las sa credeti in continuare aceasta minciuna care va face fericiti. Dar nu m-am putut abtine! Cand vad puzderia de reclame, banii care se fac in urma comercializarii unor fantasme simt nevoia sa spun tuturor: Mos Craciun nu exista! (copiii nu citesc bloguri -sper- asa ca nu-mi fac prea multe probleme)
Si acum, trecand la lucruri serioase, as vrea sa va provoc: Ce-ar fi daca in loc de Mos Craciunul atat de…. aplaudat si ireal, ati incerca sa fiti voi Mosul acestui an? Pentru un copil sarac, pentru o familie care munceste si care totusi nu-si poate asigura cele necesare, pentru cineva cu un handicap grav, pentru niste amarati dintr-un sat?
Nu costa o avere sa iei macar cateva lucruri strict necesare unei familii care doar viseaza la ele. Noi ne propunem sa cumparam alimente necesare si ceva pentru copii si sa facem cadou celor mai sarace familii dintr-un sat anume. Nu, nu pentru ca e Craciunul. Nu pentru ca lumea are impresia ca Isus s-a nascut pe 25 decembrie. Nici ca sa ne aplaude altii fiindca de obicei nu stie nimeni cand facem gesturi din astea. Ci pentru ca asa vrem sa facem tot timpul anului, nu datorita sentimentelor provocate de venirea sarbatorilor si a compasiunii trezite de diverse actiuni caritabile.
Sa fim buni cu altii mai putin norocosi si care totusi muncesc din greu. Sa le aratam ca cineva se gandeste la ei si nu doar de sarbatori. Nu vreau sa mai aud de Mosi sclipitori imbracati in rosu si ho-ho-ind cu renii la plimbare. Nu vreau sa mai aud de inventii animate omniprezente si atoatestiutoare. Pentru ca si copiii si oamenii trebuie sa stie ca exista Bunatate. Dragoste. Empatie. Interes. Si ca astea nu vin asa, de la Polul Nord, sau din tara piticilor. Ci din casa noastra, din familia noastra, pentru cei de langa noi.
Sunt frumoase povestile si le iubesc. Dar atunci cand ne permitem sa cheltuim sume uriase pe jucarii, cadouri, mancaruri de 5 stele in timp ce altii viseaza la o prajitura pe care au vazut-o doar in poza e ingrozitor de nedrept. Cumparati-va de toate, cat va permiteti. Dar va rog mult, nu-i ignorati pe cei care se uita cu jind pe ferestrele unui fast food. Mosul habar nu are ca afiseaza o extravaganta care pe altii ii doare. Ca atunci cand populatia inuită a inceput sa-si cumpere tv-uri, rata sinuciderilor a crescut considerabil. Pentru ca vedeau lucruri minunate, aproape ireale pe care niciodata nu le-ar fi putut trai sau nu si le-ar fi putut permite
Asa ca… LASA POVESTILE SI FII TU MOSUL ANUL ACESTA!
Zice bine Anca, o s-o urmaresc si pe viitor.
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.