Stiu ca ai postat multe cu si despre „umani”, mai jos e o intamplare de astazi care… pe mine unul m-a atins la suflet:
Am vazut-o in zona cam de cand m-am mutat in cartier. Multi ani in urma. Vara, iarna, e acolo in acel loc sau in zona. Nu am vazut-o cersind pe strada la oameni sau la masinile de la semafor, nici cine mai stie ce. E clar insa ca traieste din mila oamenilor, e clar ca nu are nici o casa, nu ma intereseaza daca bea sau fumeaza de rupe (nu am vazut-o cu ochii mei) De fapt nici nu e relevant in faza asta de acum…
Azi dimineata il duceam pe fiul meu cel mare la gradinita… si stand la semafor am vazut-o ca citea. O carte!
Dupa cum se vede, foarte atenta. Imaginea mi s-a parut „tare” si am facut rapid o poza cu telefonul. Pana sa se puna verde a schimbat pozitia de citit si parca am vazut cu coada ochilor ca scria Jules Verne. Mi s-a parut incredibil. Am zis ca poate mi s-a parut. M-am bucurat ca poza a reusit sa surprinda fix contradictia asta dintre „murdarie” si cultura. Sotia mi-a confirmat ca zilele trecute o vazuse citind chiar Jules Verne.
Toata ziua m-am uitat la poza, am discutat de faza cu toti colegii. Mi-am dat seama, cu rusine (ca si ceilalti), ca a trecut prea mult timp de cand am citit o carte buna din scoarta-n scoarta. E trist ca acum cartile se cumpara odata cu ziarele sau ca cele mai mari tiraje le au ziare cu tema silicoanelor sau combinatiilor.
Seara, pe drum spre casa, am vazut-o cu coada ochiului in acelasi loc al ei. Am zis ca intorc si o intreb. I-am oferit cativa lei si… raspunsul e mai jos 🙂
Ca sa parafrazez pe cineva 🙂 : Umanilor, cititi mai multe carti. BUNE !
Bafta,
Thomas C.
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.