E foarte tare că folosim tehnologia pentru binele nostru.
Pentru a ne aduna cu prieteni.
Pentru a împărtăși informații cu cei ce au aceeași pasiune ca și noi.
Am fost, de-a lungul timpului, membru în mai multe grupuri de Facebook.
Grupuri cu diverse centre de interes… de la sport la gadgeturi, viață sănătoasă, mașini, motorete, curse, etc.
Din cele mai multe dintre ele am ieșit dintr-un motiv scurt și care pare că se repetă: hai să râdem de ceilalți, că-s proști.
În grupul de mâncare sănătoasă se trezea câte un membru imbecil să pună o poză cu un necunoscut care avea o pungă de la un lanț de fast-food?
– Ăhăhă, ce prost! Și ce față are! Ia uite, amărâtul, se duce acasă să se omoare cu aia!
La mașini:
– Ăhăhă, ce prost, că nu se face așa!
La motorete:
– Ăhăhă! Uitați-vă la prostalăul ăsta cum ține casca!
Și aproape de fiecare dată ceilalți membri sar să-i țină isonul.
Batjocorind un om pe care nu-l cunosc.
Căruia nu-i știu povestea.
Nu cunosc mecanismele ce l-au dus la decizia de a face sau nu ceva.
Și ca să fie clar… aici nu vorbesc de situațiile în care era expus un individ care făcea ceva reprobabil sau chiar ilegal.
Vorbesc exclusiv de situațiile în care unul dintre membrii respectivului grup expunea și se apuca să-l facă de tot rahatul pe un alt individ care nu se ridica, conform marilor standarde ale grupului, la un nivel decent.
Ce am făcut?
Am ieșit din grupurile astea… intrasem pentru a învăța lucruri noi și pentru a împărtăși ce știam, în caz că cerea cineva un sfat.
Nu intrasem ca să văd cum niște săraci cu capul își găseau motive de autovalidare, bătându-și joc de niște necunoscuți.
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.