Garanția bloggerului

Am mai vorbit despre treaba asta, dar nu cred c-am pus-o în cuvinte pe blog.

Ideea este simplă: de ce poate fi un blogger mai de încredere pe anumite nișe?

Pentru că respectivul individ garantează cu numele lui.

Că numele este cel din I.D. sau că este o poreclă… este irelevant.

Pentru că un om care scrie o anumită perioadă pe un blog își construiește o anumită reputație… și nu contează cum semnează, cât timp își vrea semnătura respectată.

Și respectul ăsta se menține și se crește în timp. Fără derapaje. Fără greșeli. Fără minciuni.

Pentru că în momentul în care mai multe recomandări de-ale individului se dovedesc a fi bălării… respectul față de el, reputația lui, încrederea în el… toate s-au dus și nu-s șanse mari să se reîntoarcă.

Eu am făcut greșeli? Cu siguranță. Văd asta prin comentarii, câteodată. Mă mai ceartă câte unul că un hotel recomandat de mine n-are niciodată locuri. Sau că la un restaurant despre care am scris că e mișto a dat peste un ospătar de toată jena. Ori că o mașină despre care am zis că e foarte bună s-a dovedit a fi dificilă pe drumuri accidentate.

Și, dacă mă întrebi pe mine, toate comentariile sunt de luat în seamă. Și dacă după ce le iei în seamă începi să crezi și tu că o anume recomandare nu a fost cea mai bună, o reconsideri. Printr-un later update, de exemplu.

La mine n-a fost cazul, criticile au venit de cele mai multe ori pentru că s-a citit pe diagonală articolul.

Exemplu elocvent? Am scris despre un restaurant că e frumos tare, dar mâncarea nu e vreun spectacol. 

După vreo trei săptămâni mi-a venit comentariu cu Ai luat bani de la ăia să scrii de bine despre ei! Huo! Mâncarea e ca la cantină!…

Care-i ideea?
Acum, pe sfârșit de an, o să iau review-urile pe care le-am scris anul ăsta. Și o să văd dacă îmi mențin părerea.
Poate vin cu niște completări elocvente.
Așa, ca un exercițiu suplimentar de sinceritate…