In perioada asta, inainte de sarbatorile de iarna, foarte multi „civili” se apuca – la locul de munca sau impreuna cu prietenii – sa stranga bani, obiecte, haine sau mancare si merg cu ele la orfelinate, case de batrani, spitale sau cantine ale saracilor.
Mai ales in zona de internet dar si prin viu grai, raspunsul celor care sunt voluntari permanenti – nu numai de sarbatori – in genul asta de actiuni este unul care pare ciudat:
– Copiii din orfelinate mananca si se imbraca tot anul, nu doar de sarbatori!
– Fac si ei un gest la sfarsit de an si au impresia ca ne comparam!
– Trei ciorapi si un fursec nu te transforma in voluntar adevarat!
Cam asa arata, in parte, frustrarile unora dintre cei care activeaza in ONG-uri, in asociatii sau fundatii care se ingrijesc de copii, batrani, bolnavi sau alti oameni cu probleme.
Eu le inteleg frustrarea. In perioada asta netul e plin de initiative laudabile. Sunt multe gesturi, emulate din dorinta omului de a se simti mai bine in perioada asta, unele mai mici si altele mai mari, si care ajung sa fie destul de populare mai ales in social media.
De unde vin frustrarile celor care sunt voluntari si se implica pe tot parcursul anului, nu numai de sarbatori? E simplu: in restul anului noi ne luptam cu morile de vant. Pe aproape nimeni nu intereseaza, nimeni nu se implica, nu vrea nimeni sa faca ceva astfel incat sa ajute.
Te lupti cu morile de vant un an intreg, te simti (si esti) singur impotriva nedreptatilor, si abuzurilor si a lipsei de interes. Te agiti pentru fiecare banut, te milogesti pentru fiecare mana de ajutor, te fortezi in fiecare zi sa-ti inghiti umilintele si te lupti mai departe, cu convingerea si cu stiinta ca faci ceva bine. Dar vezi ca nu intereseaza pe nimeni!
Si-apoi vine decembrie si – brusc! – toti sunt oameni, cu suflete, cu simtiri, sensibili si altruisti!
Si n-ai cum, n-ai cum sa nu te gandesti ca nu-s ipocriti!
De fapt, treaba nu e asa, si multi dintre noi stim asta, oamenii care fac gesturi frumoase in decembrie nu-s ipocriti.
Numai ca doar acum isi pot gasi timpul, ritmul, resursele interioare de a face asa ceva.
Si poate ca-i asa, ca nu se pot compara cu cei care fac voluntariat si se implica pe tot parcursul anului, dar… asta este un concurs in care castigatorii sunt cei care primesc ajutorul, nu cei care il ofera.
Si este pacat sa vezi ca ONG-uri dealtfel implicate si care chiar au rezultate refuza sa se implice alaturi de grupurile astea de voluntari sezonieri in a ajuta, doar din orgoliul de a nu se lasa ajutate de „civili”.
Te poti implica o zi pe an, sau te poti implica 365 de zile. Oricum ar fi, esti altfel decat ceilalti, decat cei care nu fac nimic.
Si ma mai gandesc la o chestie… stiu din experienta ca atunci cand ajuti, cand ajungi cu produse, cu haine, cu mancarica sau cu altceva bun, printr-un orfelinat sau printr-un camin de batrani, zambetele alea pline de veselie si speranta te incarca ca pe o baterie.
Iar eu sunt sigur ca o parte dintre voluntarii de ocazie vor deveni dependenti de energia asta, si vor reveni. Deci… totul este spre bine.
Asadar… implica-te! Cu putin sau cu mai mult, cu resursele tale sau cu resursele intregii gasti… implica-te! Doar asa lucrurile se vor schimba in bine!
Poza este a lui Iliuta, el este cel mai nou pitic pe care incercam sa-l ajutam la Zambet si Suflet. HELP!
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.