Prin jobul pe care îl am dar și prin implicarea mea în educația antidrog a celor tineri, ajung la mine fel-de-fel de informații din zona asta.
Sincer spun, niciuna dintre informațiile astea nu este îmbucurătoare.
Vârsta de debut la consumatorii de droguri a mai coborât cu un an, numărul efectiv de dependenți de droguri în școli și licee s-a dublat, paleta drogurilor de pe piață a crescut și ea, iar numărul de puncte de desfacere a crescut și el.
La cele mai multe licee de la noi există un dealer, dar poți întâlni așa ceva și la școli generale.
Prețurile diferitelor cocktail-uri nu sunt prohibitive, așa că povestea aia cu doar copiii de bani gata se droghează e o prostie falsă pe care ne-o repetăm în cap doar ca să dormim liniștiți… găsești dependenți de droguri și la cele mai amărâte licee, nu doar la cele unde părinții – deci și copiii – au bani.
Că Liceul X e mai bine aprovizionat cu marfă decât Liceul Y este doar o poveste de moment, marfa circulă rapid și apare peste tot.
Imaginea de ansamblu este tristă și ca părinți cred că avem doar o șansă de a-i proteja pe pitici: educația.
Nu spun eu cum trebuie spus, ce trebuie spus, nu vând aici vreun curs de educație și de mentorship parental (Yuk, cât de pretențios sună!), încerc doar să ridic două degete timide și să spun că deși nu se vorbește mult de povestea asta… pericolul e foarte mare.
Dacă voiam să fac vâlvă cu articolul ăsta trânteam un titlu de genul Decât să faceți religie în școli mai bine ați face educație în ceea ce privește pericolul drogurilor!. Dar cred că și educația religioasă e bine să fie făcută, astfel încât cei mici să înțeleagă și să aleagă cunoscând povestea.
La fel și în ceea ce privește drogurile… dacă un individ alege să consume, e treaba lui. Dar ar fi corect să facă alegerea respectivă cunoscând toate datele problemei, nu în orb, ispitit de un vânzător de vise…
A noastră are 12 ani. Conform statisticilor este deja în pericolul de a fi acostată de dealeri sau de a fi convinsă de colegi și prieteni să încerce.
Eu sper ca atunci când se va întâmpla asta ea să știe deja de la mine și de la a ei mamă ce înseamnă drogurile, să știe cum se manifestă dependențele, astfel încât să refuze.
Cred că asta este menirea și treaba mea de părinte.
La fel cum cred că au ajuns să vorbească foarte puțini – mult prea puțini – de pericolul ăsta… și-așa se îngroașă rândurile dependenților de droguri și al celor care mai apoi au nevoie de asistență în a se lupta în niște chinuri groaznice pentru a scăpa. Și nu mulți scapă…
Ți-e frică să fii părinte în 2014. Dar dacă ai avut curajul de a deveni unul… nu uita că despre pericolele cele mai mari nu vorbesc mulți. Și ai grijă de piticul tău…
Să ne auzim cu bine.
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.