Obosit mort. Mă dureau călcâiele, spatele-mi dădea niște crampe groaznice și deja mă luase și o durere de cap din aia surdă și sâcâitoare ca o soacră acră.
Drama mea de-abia începuse, însă.
După trei ore de făcut kilometri prin mall mi-a zis zâmbitoare că mai are de căutat nu-știu-ce pantofi cu toc mic, balerini crem și – neapărat! – o fustă creion.
Fustă creion? Aș fi fost de acord și cu ciorapi marker și căciulă pix, numai să plecăm de-acolo!
Nici gând.
Au mai trecut încă două ore iar eu efectiv simțeam cum mor, secundă după secundă, minut după minut.
Apoi… l-am văzut pe el!
Mare. Negru. Se uita la mine și mă striga pe nume.
Arăta la fel de primitor ca Raiul, numai că era la doar câțiva pași în fața mea.
Pielea lui neagră (și ecologică, desigur) mă ispitea așa cum un corporatist este turbat de colega de la conta atunci când merge toată firma la team-building.
Am lăsat plasele și pungile jos și m-am întins în brațele fotoliului de masaj din mijlocul mall-ului.
Totul era perfect.
…
Când am deschis ochii i-am speriat pe ăia de-mi făceau poze. Erau vreo 10. Zece.
Simțeam băluțele în colțul gurii, îmi alunecase și fundul cumva spre față și îmi căzuseră mâinile moi pe lângă brațele fotoliului de masaj.
Oamenii râdeau către mine cu gurile întinse până după urechi și-și dădeau coate… m-am șters rapid cu manșeta peste moacă, m-am ridicat de-acolo, am cules repede pungile de pe jos și m-am dus după nefastă.
Proba niște șoșoni. N-am zis nimic, m-am pus cuminte lângă ea. După vreo 10 minute, în mijlocul altui magazin o văd că se uită în telefon, face ochii mari și se întoarce către mine:
– Te-ai culcat în fotoliul de masaj din mall?!
– Păi, de fapt, mi-am odihnit puțin ochii…
– Ai odihnit ochii?!?! Am primit filmare acum pe Facebook! Ai dormit cu sforăieli, am venit cu bunicu’ la mall! Gata, de-acum încolo nu mai vii cu mine la cumpărături!
Așa am scăpat, nu-mi mai număr secundele irosite din viață în fața cabinei de probă…
Dar tot de-atunci am rămas cu fetișul ăsta cu fotoliile de masaj. Să stai cuminte și o chestie din asta magică să-ți ia toate oasele bătrâne la frământat… ceva de vis!
Faza e că am de două săptămâni în teste un fotoliu de masaj. De la Komoder.
Știe să te maseze din vârful unghiilor și până aproape de creștetul capului.
Masează degetele de la picioare, talpa piciorului și câlcâiul, gamba și gemenii, pulpele, spatele, brațele și antebrațele, gâtul. Și știe să maseze și fesele, ceea ce este cu adevărat magic. Îl cheamă Tokuyo TC-688 3D Zero Gravity.
Minunatul mai și cântă, că are difuzoare și se sincronizează pe bluetooth cu telefonul sau laptopul.
Da, știu oameni care nu suportă să li se facă masaj. Niște ciudați.
De vreo două săptămâni m-am abandonat complet invenției ăsteia, e atât de iscusit că încep să mă gândesc serios să părăsesc conjugalul pentru el…
Așa arată:
Funcția Zero-Gravity din nume spune că știe să-ți facă masaj într-o poziție de relaxare completă, nu din șezut. Adică așa:
Să încep acum să explic cum merge… e la fel cum încercau să ne explice băieții mai mari – atunci când eram mici – cum e să mângâi o fată. Tre’ să treci prin asta ca să-ți dai seama ce mișto e… 🙂
Dar aș putea să fac în așa fel încât să simți cum merge.
Mă rog, nu un monstru din ăsta de sus, dar ceva care ar putea să-ți lipească peste moacă un zâmbet laaarg.
Chestia asta:
Aparatul, nu fata. Îl cheamă iRest c30 și i-am convins pe cei de la Komoder să-mi dea un gălbior din ăsta pentru a-l face cadou unuia dintre cititorii cabral.ro.
Cum facem?
Cine-l vrea pe C30 spune printr-un comentariu la articolul ăsta ce fotoliu de masaj de pe komoder.ro și-ar dori, care i-ar plăcea. Și când zic ”spune printr-un comentariu” spun că pune direct în comentariu link-ul fotoliului.
Singura rugăminte pe care o voi avea de la câștigător va fi să ne zică și nouă cum i se pare iRest C30 și dacă el sau ea chiar crede că-și merită banii.
Ce zici?
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.