Lucrez. Mult. Nu stiu de cand. Sunt totusi ani buni.
In general se vede ceea ce muncesc eu la tv. Ocazional ne vedem la evenimente speciale, la event-uri, serate, ceaiuri, party-uri, intalniri corporate, inaugurari sau lansari de produse, cu mine ca MC, host, gazda, sau cum vreti sa-i spunem.
Si fac asta de multi ani, cred ca se fac vreo 10. Nu am multe evenimente, cu toate ca as putea, motivele nu sunt multe si nici ciudate:
– nu ma bag in toate balariile posibile, de exemplu “Marea Lansare a Bistro Gara de Nord”. In primul rand locatia la genul asta de evenimente este oribila, prezinti printre mici si sandwich-uri cu salam, conditiile tehnice sunt deplorabile… intelegeti voi.
– sunt destul de scump. Eu zic simplu, “decat mult si ieftin mai bine putin, de elita si ceva mai scump”.
– sunt momente cand ar trebui sa lucrez cu ageamii. Si la punctul asta avem mai mult de vorbit…
Trebuie intelese din start niste mecanisme ale unui eveniment. Ai o echipa (hai sa-i spunem) principala: producatorul, scenaristul, regizorul si host-ul. In spatele lor, concertata de regizorul de platou, este echipa: lumina, sunet, scenografie. Hai sa spunem ca asta este echipa restransa.
Sunt evenimente la care mai multe functii pot fi suplinite de acelasi om, regizorul sa fie si scenarist, host-ul sa fie si regizor, in sfarsit, combinatii de X luate cate Y…
E, in momentul in care unul dintre cei 3 principali este varza, sunt sanse ca intregul eveniment sa se duca de rapa. Daca scenaristul nu este in stare sa creioneze clar momentele, sa dea un sens si o cursivitate naturala, o escaladare a celor ce se intampla (pe scena, dar nu numai acolo), atunci regizorul nu va stii ce are de pus “in scena”, iese o nebuloasa ingalata din care nu intelegi nimic, esec.
Daca regizorul are tot ce-i trebuie dar nu sincronizeaza momentele cum trebuie, daca nu are o viziune de ansamblu asupra evenimentului si nu impleteste ceea ce primeste de la scenarist, iese o supa de intamplari soioase si dezlanate, esec.
Daca producatorul (am putea sa-i spunem organizatorul general) nu este in stare sa puna la dispozitia echipei cele cerute de scenarist+regizor, atunci astia doi si cu prezentatorul in varf se dau de ceasul mortii degeaba ca tot nu iese nimic, in afara de esec.
Acum, sa spunem ca avem concept beton, regia este facuta ca la carte, cele trebuincioase exista, ajungem la regizorul de platou. El este cel care, cu desfasuratorul in mana, se ingrijeste de cele ce se intampla pe scena. Adica intra hostul care anunta invitatul X, regizorul de platou il imbranceste in scena pe invitatul X. A terminat invitatul X se suie pe scena host-ul (sau este imbrancit pe scena host-ul) care anunta concursul de karaoke. E, inainte de asta, regizorul de platou i-a anuntat pe cei de la sunet sa cableze sistemul de karaoke, pe cei de la lumini sa schimbe programul de lumini, pe cei de la karaoke sa porneasca aparatul, etc. Asadar, in caz ca regizorul de platou este un ametit, va dati seama ce bulibaseala iese, deci esec.
Deci, cam asta inseamna o echipa slaba. Greselile celor de la sunet, lumina, scenografie, etc., sunt posibile oricand, dar sunt sanse ca acestea sa fie disipate si ascunse de un regizor de platou care lucreaza in echipa cu un host bun.
Am lucrat si cu echipe foarte bune (cum e, de exemplu, echipa de evenimente speciale de la Media Pro Pictures, sau cea de la Stage Expert). Am lucrat si cu echipe mai putin bune, unde, ca si host, trebuie sa fii gata oricand sa rezolvi neasteptate belele si sa le ascunzi in asa fel incat cei din sala sa nu se vada.
Pentru ca treaba e simpla, cei din sala nu dau 3 cepe degerate pe problemele care apar, clientul nu stie decat ca plateste servicii pe care le vrea de calitate. Si daca apar dude, impleticeli si sughituri, atunci clientul este orice, numai multumit nu… pentru ca cei din public observa fiecare ezitare, ca sa nu mai spunem de greseli.
Si intotdeauna, cel blamat este host-ul. Pentru ca pe nimeni nu intereseaza ca nu ti-a pornit cineva microfonul, daca esti bun faci o “chestie” si o rezolvi. Nu ca ai putea sa faci o minune dar printr-o gluma ii faci pe toti sa rada, se relaxeaza toata lumea si intre timp iti merge si microfonul.
Daca te sui pe scena si anunti un invitat si acesta intarzie sa apara (pentru ca i-au cazut silicoanele, dintii de plastic sau ca i s-a rupt jupa, nici nu mai conteaza…), trebuie sa stii ce ai de facut astfel incat momentul ala stanjenitor sa treaca neobservat. Si ai mai multe variante, eu, de exemplu, imi iau microfonul si cobor de pe scena printre invitati, creez un dialog si prin chestia asta rezolv doua lucruri:
– reduc si mai mult bariera care separa sala de scena
– trag de timp ca sa-i lipeasca divei silicoanele la loc…
In sfarsit, poate mai stam vreodata de vorba pe tema asta, in caz ca va intereseaza…
Postul asta a fost raspunsul unei intrebari venite pe mail.
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.