Nu înțeleg o boabă din ce spune… și pentru moment nici nu-mi doresc să aflu. De câteva zile am piesa asta pe repeat. Dă-i un <PLAY> și citește…
N-ai cum să curgi către ce-ți place decât dacă nu ții cont de pietre.
Nu poți ajunge pe plaja ta decât dacă nu lași vântul să te mute de colo colo.
Ca să ții cursul tău ocolește bolovanii.
Pentru că… da, de-a lungul drumului tău vei întâlni fel-de-fel de bolovani. Care nu vor înțelege ce vrei, ce faci, ce-ți dorești.
Bolovani prea uscați ca să înțeleagă trăirile tale.
Vor râde tâmp și vor face niște glumițe uscate, din dorința de a spune – totuși – ceva.
Sigur, nimănui nu-i este ușor, dar vei reuși să ajungi la ce-ți place ție doar dacă vei continua să sapi în piatra uneori tare din care e făcută viața.
Probabil că săpând atât în piatră… te vei uza și tu.
Te vei umple, poate, de cicatrici.
De răni.
Dar dacă vei face tot ce ți-ai propus… sunt șanse mari să ajungi acolo unde ți-ai dorit.
Apa a fost captivă întotdeauna. Și de fiecare dată a săpat cu răbdare, și-a croit drumul ei.
Așa și tu… poți ajunge acolo. Unde vrei.
Doar că nu e ușor.
Niciodată nu e.
Fii apă.
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.