Fiecare pentru el. Și nimeni pentru noi toți.

05.01.2018
de sufletel
12

Dă-i un [play] și citește…

– Bună. Ce faci?

Întrebăm automat. Creierul nostru ia genul acesta de grup de cuvinte ca pe o deschidere a discuției.

– Ce mai faci?… nu mai este, de fapt, o întrebare.

Pentru că nimeni nu mai aude răspunsul.

Întrebăm din automatism, la repezeală, din complezență.

Răspundem din automatism, la repezeală, din complezență… aruncăm un Bine, pe-aici… prin curtea școlii.

Probabil că n-o să-ți placă ce zic, dar… nu ne mai interesează.

Nu ne mai interesează nici ideea de împărtășire, am ajuns să jucăm cu toții ascuns.

Și nu ne mai interesează nici ce face celălalt.

Pe-asta am învățat-o repede: fiecare pentru el.

Și nimeni pentru noi toți.

Nici măcar nu e egoism, pentru că de multe ori tocmai egoismul aduce oamenii laolaltă.

Este dezinteres, cea mai lălâie formă de lene.

Unii spun că antonimul dragostei este ura.

Eu cred că-i dezinteresul.

Pe aceeași temă

Comentarii

Catalin Zălog
publicitate

Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.
Ionut Simion
- 06.01.2018
Mai e un lucru pe care il facem automat, fara sa mai insemne mare lucru: strangerea de mana. De multe ori mi se intinde mana fara ca persoana respectiva sa ma priveasca (in conditiile in carea cealalta persoana initiaza salutul).
răspunde-i

Comentariu
IONELA AL-ANI
- 05.01.2018
Foarte frumos spus!! Adevarat! Si atunci cand raspunzi…bine fac, chiar daca in momentul ala nu esti bine deloc ,totusi spui bine de ce??…pentru ca sti ca persoana care te.a intrebat cu siguranta nu o sa fie interesat.a de problema ta…fie o sa rada pe la spate si duce vorba mai departe! Si iar …de ce?? Pentru ca nu mai exista incredere !!
răspunde-i

Comentariu
felix
- 27.10.2015
No apăi, eu n-am ce rahat-sugiuc roade la asta.

Că știu ca e jumulit de mult cuvântul și i s-au dat multe conotații, dar sunt Empath, adică mi se înfig prin ochi în creier și de acolo în corazon semnalele non-verbale ale celuilalt, fără sa am de ales, așa că eu întâmpin cu:

„Hey, cum te mai simți ?”, și chiar vreau să aflu și înțeleg răspunsul.

Dacă nu simt nevoia să întreb înseamna ca mi-e atât de indiferentă persoana încât ii ajunge un salut semi-militar cu două degete la tâmplă.

Si am văzut și cazul mult mai tragic în gașca de adolescenți cu care am bântuit 3 ani. Când taman îmbrățișarea, exprimarea supremă a iubirii non-sexuale, devenise o formă de salut rece și vidă.

Hahahahahaaa…

Răspunsul e în prostie de masă. Pentru mucedul scop al lui „divide et impera” al celor din conduceri se cultivă individualismul.

Așa că voi re-povesti și aici acea parabolă semi-anecdotă.

.

„Moare unu’ și fiindcă era tot atât de curat pe cât de păcătos, Dumnezeu ii dă opțiunea să aleagă intre Rai și Iad. Dar ca să nu aleagă orbește, hai să i le arate întâi. Se aștepta omul la norișori sau flăcări. De unde ?

L-a dus întâi în Rai, era doar o mare pajiște cu vreo câțiva copaci, plină de mese la care stăteau mulți oameni și beau mâncau, glumeau, unii cântau chestii, se rădea mult.

Apoi l-a dus în Iad. Părea identic, numai că ăștia la mese aici erau numai piele și os, cu cearcăne negre la ochi, deprimați în ultimul hal, fără energie, apatici și privind pierduți în sus.

Omul, șocat, întreabă: „Dar nu înțeleg diferența, Doamne !”

Dumnezeu ii zice, „Ia uită-te atent, ce-i la fel la oameni și în Rai și în Iad ?”

Se uită omul, pe mese aveau niște castroane mari de tot cu mâncăruri bune, în pahare băuturi fine, iar de mâini aveau legate cu ceva care părea sa nu se poată desface niște linguri cu coadă de jumătate de metru, și paharele aveau tot jumătate de metru înălțime.

Omul zice: „E la fel, doar oamenii sunt altfel, ăia în Rai sunt veseli, sănătoși… aici toți bolnavi, cum asa ?”

Dumnezeu zice : „In Rai sunt cei ce au învățat sa aibă grijă întâi de ceilalți. Nu-i deranjează să hrănească pe altcineva cu paharele și lingurile lungi.””

Sau cum zicea un înțelept Hindus:

„Ar trebui sa iubim oamenii și sa folosim lucrurile.
Dar noi iubim lucrurile și folosim oamenii.”

Ei, cum cei de sus extrag profit din status quo-ul asta, doar noi mai putem face ceva.

Dacă refuzăm, sex pentru reproducere, satisfacție de carton, și animale de muncă, e soarta noastră.

But life is short. I won’t live to see the end.

Post Scriptum: Si, da, Cabral, ura fiind doar dragoste rănită, opusul iubirii Este ~indiferența~.

Cheers !
răspunde-i

Comentariu
Budeanu Cristina
- 26.10.2015
Si uite asa murim cate putin in fiecare zi. Pacat ca cei mai multi uita sa mai spuna un cuvant de bine si sa „arunce” macar un zambet in colutul gurii 🙂
răspunde-i

Comentariu
Elena
- 26.10.2015
Mare dreptate ai, Cabral!
răspunde-i

Comentariu
Timea
- 26.10.2015
„Ce faci?” – Cred ca eu sunt printre singurele persoane careia ii chiar pasa de raspuns si nu intreb pentru complezenta. Din fericire am dat de cateva persoane care gandesc ca si mine si chiar ne pasa unul de celalalt. Iar cand ne intrebam ce facem, raspundem sincer. 🙂
răspunde-i

Comentariu
miklos
- 23.10.2015
am devenit roboti , muncim foarte mult , bine-nteles cine are de munca.traim intr-o societate in care au disparut idealurile fie ele socialiste,comuniste si mai nou democratice,. Da ,capitalism salbatic ,legea junglei,lipsa bunului simt ,nu ne intereseaza doar profitul,calcam in piciore valorile le aruncam la lada de gunoi,Nu mai avem nevoie de profesori ,artisti ,oameni cu experienta .in fine nu-i nimic nou ceea ce scriu si eu in doua rinduri,le stiti si dumneavoastra…..sa revenim la subiectul nostru,este adevarat ,toti folosim masti,care mai multe s-au mai putine,eu personal cred ca nu este nimic intimplator.cineva doreste acest lucru suntem manipulati sa ne inchidem in carapacia noastra.Opritiva o clipa si uitativa in jurul vostru ce se intimpla ….RASPUNSUL IL STITI CU TOTII.Multumesc pentru rabdare…
răspunde-i

Comentariu
Lorena
- 23.10.2015
Mare dreptate ai!
Mi se pare mai lipsit de interes faptul ca majoriatea oamenilor stie ca lucrurile stau asa, dar continua cu si mai mult dezinteres. Multi se plang de faptul ca sunt intrebati `Ce mai faci?` doar asa, dar asta nu ii impiedica sa se comporte si ei la randul lor asa. Am observat ca dupa un `Bine, pe aici!` sau `Bine, ma duc acasa!` si alte scurte raspunsuri, daca intreb a doua oara `Ok, dar ce mai faci?` sau `Ok, dar cum te simti, asa… tu cu tine?` primesc si un raspuns sincer.
…si credeti-ma ca nu asa e cel mai rau, ci faptul ca esti intrebat si nici macar nu iti sunt alocate 2 secunde pentru raspuns. Asta se intampla in tara unde traiesc acum; `Ce mai faci?` este un fel de `Buna!`.
răspunde-i

Comentariu
Stefania
- 23.10.2015
Mare dreptate ai, insa un pic te contrazic aici. Sau chiar poate fi asta una din cauzele pentru care am ajuns sa nu ne mai intereseze acea forma de politete…
Si ma refer la acel „ce faci?’ la care raspunsul vine imediat „Oh, de la foarte bine in sus ! ”
Scurt, sec si frustrant.
Pentru tine.
Si-atunci zambesti, spui „oo, super, ma bucur pentru tine!” dar stii, in mintea ta, ca omului nu-i poate fi ataaat de bine, ci este doar o forma ascunsa de a spune „n-am chef sa-ti raspund” sau chiar „nu te priveste”.
Ar mai fi raspunsul „bine, tu?” :)) aici e ca la tenis… nici n-ajunge bine mingea in terenul adversarului, ca deja e iar la tine.. si-atunci te limitezi la cei cativa dintre ai tai pentru care stii ca intrebarea poate veni cu un raspuns sincer….

Tu, cum esti azi ? 🙂
răspunde-i

Comentariu
ioana
- 23.10.2015
mi se pare ca treaba se schimba cand cineva nu e intr-o situatie ok, parca atunci in „ce faci?” se simte un interes. poate ca nu ne pasa de ceilalti cand sunt bine, ca vedem asta. Ne pasa cand nu sunt ok. Poate nu atat de mult cat ar trebui, dar conteaza.
răspunde-i

Comentariu
Loading...