[da-i play si citeste. Apoi gandeste. Caci de vei ajunge cu lectura pana la sfarsit stiu ca deja simti]
Am facut un avort. Probabil ca te intrebi de ce te-ar interesa asta pe tine. Nu cred ca te ajuta foarte mult sa stii, dar ai foarte multi cititori, post-urile tale se viralizeaza repede si as vrea ca toate fetele sa afle ce inseamna acest lucru. Daca ti se pare ca le-ar ajuta si daca vrei sa faci asta, poate postezi cateva fragmente. Daca nu, imi cer scuze ca te-am dernajat.
Am 24 de ani, am o relatie stabila de 7 ani si un job bunicel. Am facut doua facultati la stat si acum imi termin masterul. Si tot timpul am judecat fetele care au facut avort. Ma gandeam, cum asa, acum cand sunt informatii despre contraceptie pe toate drumurile, cum sa te alegi cu o sarcina nedorita? Cat de proasta sa fii? Radeam de ele, ziceam ca e lipsa de educatie, de prostie, ca sunt naive, ca nu stiu nimic despre viata.
Acum o luna am facut sex neprotejat cu prietenul meu. Nu era prima data. De obicei tineam calendarul si n-am avut niciodata probleme.
In primele zile de intarziere ale menstruatiei nu am dat importanta. Dupa o saptamana aveam deja griji, dar ma linisteam pentru ca aveam toate semnele care prevesteau menstruatia (fetele inteleg – dureri de sani, cosuri pe fata, dureri de cap etc).
Dupa 10 zile am intrat in panica. Am facut primul test de sarcina. A aparut prima liniuta si instant s-a ivit si a doua. Mi s-a facut negru in fata ochilor si (da suna ca un cliseu) nu-mi venea sa cred ca mi se intampla tocmai mie.
Am facut si al doilea test de sarcina si a iesit tot pozitiv. Am fost la control si aveam in burtica o sarcina de 6 saptamani. Incepusera greturile de dimineata. Eram deja hotaranta sa fac avort pentru ca nu e momentul sa am un copil. M-am gandit mult si am decis sa nu il pastrez. M-am gandit la el, sau ea, s-ar fi nascut in noiembrie. De ce nu l-am pastrat? Din egoism, da, din egoism. Doctorita m-a intrebat ce motive am, i-am zis ca sunt fumatoare si ca poate il afecteaza. Mi-a spus ca e doar un motiv si ca daca ma opresc acum din fumat o sa fine bine. Mi-am dat seama ca nu asta era motivul, ci pur si simplu, acum nu as vrea un copil.
M-am programat la avort. Am intrat in clinica cu capul in jos si am vazut o sala plina de fete tinere. Erau vesele, venisera pentru analize, consultatii..eu venisem sa-mi omor copilul. Am facut ecografie si doctorita mi-a zis ca imi va face anestezie generala pentru ca sunt dureri mari, dupa care mi s-a spus sa urc pe niste trepte, la etaj.
La etaj m-a intampinat o asistenta. Mi-a completat fisa si m-a pus sa ma uit pe un afis cu complicatiile avortului si sa semnez ca sunt de acord. Am semnat ca imi asum responsabilitatea de a ramane sterila, de a mi se perfora uterul, de a dezvolta chisturi si cheaguri ulterior.
M-a trimis apoi intr-o baie si mi-a zis sa ma dezbrac. Am primit o camasuta bleu si o pereche de papupci apoi am fost poftita sa iau loc intr-un salon. In salon…in salon erau toate fetele care radeau in sala de asteptare a clinicii. Unele trantite pe paturi, cu fata in jos, altele stand pe scaune si privind pierdute in gol. Nimeni nu vorbea, se auzea doar radioul cu muzica buna de Magic FM. Parca eram prizonierele unor traficanti de carne vie. Asistentele veneau si le treazeau pe fetele care stateau in paturi, le spuneau sa se aseze pe scaune, le lasau sa se trezeasca din anestezie apoi le trimiteau sa se imbrace. Intre timp, alte fete erau aduse in scaun cu rotile si puse in paturi. N-o sa uit niciodata imaginea asta.
O asistenta mi-a pus branula si am intrat in sala de operatii. Acolo era fabrica de avortoni. Sub masa de operatie era o sita, iar sub ea o galeata. Mi-au facut anestezia, nu am simtit mare lucru, doar ca imi umbla cineva acolo jos. A durat 15 minute, dupa care m-am trezit pe un pat. Imi venea sa plang pentru ca vroiam sa vorbesc cu cineva. In patul de langa mine era o alta fata care se uita la mine. Si eu la ea. Langa noi, tolanita pe al treilea pat era anestezista care din cand in cand intra in sala de operatii, apoi se intorcea la rebusul ei. Ma uitam la ea cu lacrimi in ochi si ma rugam sa zica ceva. A venit si asistenta, m-am ridicat, mi-am revenit si am plecat acasa. M-am uitat in urma la armata de fete in camasi bleu si cu priviri pierdute si m-am rugat sa le fie bine.
Ma simt bine, nu ma doare nimic. Fizic. In rest ma doare mintea pentru ca am fost proasta si ma doare sufletul pentru ca mi-am omorat copilul.
Asa ca fetelor, aveti grija. Nu faceti sex neprotejat, stiu ca de multe ori inveti o lectie doar daca o traiesti, dar poate din ce am scris eu intelegeti destul. Nu vreau sa dramatizez, imi recunosc greseala, stiu ca sunt vinovata si stiu ca am meritat din plin lectia asta. Nu e povestea mea, e povestea multor fete, foarte tinere (cred ca erau destule acolo care aveau 18-19 ani sau poate mai putin).
Nu va inrolati in armata fetelor in camasi bleu. Va rog, ganditi-va bine, e o trauma emotionala pe care s-ar putea sa o duceti mult timp cu voi.
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.