Dă-i [play] și citește.
Tristețea nu e ceva străin. Tristețea nu vine din afară, ea e în noi, conținută.
Diferența dintre fericire și tristețe este că așteptăm fericirea tot timpul de undeva de-afară… pe când tristețea iese din noi.
Avem nevoie de motive, de conjuncturi susținute, de lucruri palpabile pentru a fi fericiți.
Avem nevoie de încurajări, de sfaturi, de metodologii, pentru a ajunge la fericire.
Avem nevoie de coaching, de mentorship, de exemple de la alții pentru a atinge fericirea.
Ca să fim fericiți trebuie să facem eforturi.
ca să fim fericiți trebuie să facem eforturi
Pentru tristețe nu ai nevoie decât să lași garda jos. N-ai nevoie, pentru a fi trist, decât de un crâmpei de amintire, de un gând, de o respirație mai lungă ce se transformă în oftat.
Și pe-acolo, prin coșul pieptului, prin oftatul ăla adânc lași să iasă tristețea din tine.
Tristețea iese la iveală atunci când motivele de a fi fericit încep să pălească.
Pentru că noi, oamenii, refuzăm neutrul.
Nu poți doar să respiri, să muncești și să dormi.
Trebuie să ai o stare.
Și din punctul ăsta de vedere… ori ești fericit, ori ești trist*.
Ori suntem luminoși, degajăm căldură și respirăm lumină… ori suntem monoblocuri gri, reci și compacte.
* da, nu la toți, nu tot timpul, dar mi se pare că e o trăsătură inconstantă dar comună. Nu știu de tine… dar de la mine așa se vede.
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.