Ma uit la minunatia asta de tara si-mi dau seama ca noi avem atatea scandaluri doar pentru ca am dezvoltat o disciplina sportiva noua: comentatul de pe margine.
Ca suntem sau nu avizati, ca ne pricepem, ca avem sau nu caderea de a emite judecati, ca intereseaza sau nu intereseaza pe cineva ce bolborosim noi… este irelevant cat timp noi avem impresia ca a noastra critica trebuie sa fie auzita. Trebuie!
La fel ca si in cazul marilor critici de moda (dintre ei sunt vreo doi in stare sa creeze mai mult de-o batista, dar fiecare amarat dintre toti ceilalti are impresia ca ragaielile lui pe marginea fashion-ului trebuie neaparat exprimate), ne-am obisnuit sa criticam. Si criticam orice.
Dar critica e buna, ar spune cativa. Da, critica, cea constructiva, e buna. Eu o aprob si o caut, o incurajez si o practic.
Dar la ce-i buna critica destructiva, cea negativa? La ce ajuta ea? La descurajare? Nici macar, pentru ca in cazul unei critici negative discutia se transforma in țipurâturi cu morți si rãniți imediat.
Si la ce ajuta? Ei bine, ajuta doar la a-i face pe cei care critica destructiv sa se simta mai destepti, mai interesanti, mai deosebiti si mai speciali. Adica frectie la picior de lemn, dar daca ei se simt importanti… sa-l frectioneze, zic.
Problema stiti care este? Ca batem pasul pe loc asa, ca ne angajam numai in discutii inutile si neproductive, ca nu vedem si nu insistam decat asupra uratului.
Am vazut ca oamenii aleg sa injure de doua ori, in loc sa laude o data. De ce facem asta?
Si aici nu-i includ si pe gaunosii si uratii care-s facuti din frustrare si mucegai, aia n-au cum sa croncane decat de rau. Aici ma refer la ceilalti, la noi, la majoritate: de ce ne inghesuim sa vorbim de rau, sa criticam in gura mare, in loc sa laudam cat ne tin plamanii?
Eu am o regula: inainte de a deschide gura sau de a scrie ceva rau despre cineva caut raspunsul la o intrebare simpla: Chiar ar interesa pe cineva treaba asta, chiar ar ajuta cumva?
Daca raspunsul este Da, ar interesa si-ar ajuta. atunci spun sau scriu. Daca nu… ce rost are sa ma bag si eu in seama?!
Daca vedeta X, de exemplu, se tunde intr-un fel… ce rost are sa scriu eu pe blog ca s-a tuns naspa?! Eu zic Arata ca un mop sfasiat de mucegai!, vedeta respectiva imi spune ca Uite, s-a trezit maimuta sa vorbeasca!, eu ii raspund ca Decat porc cu probleme de calvitie mai bine maimuta… si de-aci sa vezi cum se insira mortii si mamele, ranitii si toate genitalele.
Ce rost ar avea sa ma trezesc eu vorbind despre freza nu-stiu-cui? Pai daca esti posesorul chiar si numai a unei singure sinapse… iti dai seama singur ca n-are nici un rost.
Si totusi… ne trezim criticand sonor si destructiv extrem de des. De ce?
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.