Faza cu distracția la festivaluri

Am tot văzut de-a lungul timpului mulți oameni dezamăgiți de distracția pe care au găsit-o la festivaluri.

Ei bine, treaba asta nu reușesc eu s-o prind cum trebuie… oare cum o fi planul oamenilor ăstora?

– Bă, am cumpărat bilet. Dau bani și pe transport. Și pe cazare. Gata, eu mi-am făcut treaba! Mă duc acolo și primesc de la intrare vreo patru kile de distracție, așa, plus vreo două cornete de bună-dispoziție. Că dacă dau bani pe bilet+cazare+transport și-ajung acolo și nu mă distrez… îi pedepsesc pe toți fiind un ciufut neprietenos, să se învețe minte!

Cea mai frumoasă discuție e aia cu ”Am văzut after-movie-ul de anul trecut și mi-a plăcut. Dar aici e mult mai slab decât în film…”.

De parcă after-movie-ul este altceva decât un trailer pe care producătorii ți-l dau ca să te facă să mergi anul viitor.

De parcă ai vrea să vezi în filmul respectiv imagini cu cei care-și smulgeau părul din cap pentru că nu găseau loc de parcare, sau cu cei care se luau cu mâinile de cap pentru că stăteau 40 de minute la coadă pentru a cumpăra o bere.

Normal că în after-movie vezi lumea râzând fericită, fetele făcând pupăcioase cu ochiul și băieții toți numai pulpă și capac… că doar nu ți-or arăta oamenii niște ciufute botoase și toți bețivii eșuați pe lângă toaletele publice supra-aglomerate.

Ce nu înțeleg simpaticii ăștia este că buna dispoziție… o aduc tot musafirii.

Dacă vii ciufut, fără chef, așteptând ca cineva să te ia de mână și să-ți pună distracția-n poală… o să mori plângând, singur și neiubit, lângă un perete de boxe ce urlă către creierul tău niște gălăgie pe 4 timpi.

Uite fețe de oameni:

Crezi că eram pe ceva? Nu, nu eram. Că eram alcoolizați sănătos? Nu, nu eram.

Dar ne nimeriserăm într-un loc mișto, ducând cu noi buna dispoziție, steagul și-un aparat de fotografiat.

Avem câteva festivaluri foarte mișto în 2017. De la Neversea și Untold, Castelul Electric și Summerwell și până la Waha ori Airfield. Și deși nu-mi mai vin acum în cap, știu că am vorbit de curând despre încă alte două sau trei care promiteau…

Fă-ți timp și mergi, dar fă cumva să ajungi acolo fără să ai pretenția să primești distracția în pungă, la intrare… ci să fii tu cel care duce cheful acolo. Și-o să-ți placă…

Sigur, acum fiind (aproape) bătrân aș putea începe cu chestii din astea cu tineretul din ziua de azi, dar ar fi o bălărie.

Cu toate că mă uit la ăștia mai mici și parcă mai mult se bucură să posteze pe Facebook decât să țopăie pe un beat mișto, cu mâinile sus…

Apropo de after-movie…

Electric 2016.

Untold 2016.

Pe aceeași temă

Comentarii

Lasă un comentariu la acest articol...
  • Catalin Zălog
    publicitate

    Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

  • andreeaw
    • 26.05.2017

    respect, ca intotdeauna. evident ca ai dreptate. acelasi lucru la roackeri. doar ca astia se alcoolizeaza puternic si se trezesc unii ca s-a terminat festul si trebuie sa plece acasa, ca maine, luni, trebuie sa mearga la serviciu. si peste ceva timp incep povestirile. ai vazut ma ce misto au cantat aia? mama, ce sunet, ce public, etc. si omul nostru: unde a fost asta? cum unde? la festival… ca doar erai si tu acolo, te-am vazut. da??? eu nu-mi aduc aminte nimic…..
    cat despre faza cu generatiile: noi suntem o generatie, ei alta, fiecare avem urcusuri si coborasuri…. sa nu alunecam pe panta aia ca nu e frumos. nici noua nu ne placea cand ni se spunea ca noi sunte, facem sau dregem. macar noi sa nu fim ca ceilalti. sa-i lasam in pace, sa-i incurajam.

    răspunde-i
  • Loading...