Esti mare rau, maestre!
Vad o mica imperfectiune in … asfalt, o fi din Berceni? 🙂
sublima idee-am trecut si euprintr-o perioada in care faceam poze doar umbrelor
Trebuia sa ii provoci pe cititori sa interpreteze pozitia fiecaruia si sa vezi nebunie :))
Imi place cum ai prins pozitia soarelui,cum se reflecta in ochii albastrii ai soatei,cum dantura alba iese in evidenta ,cum culorile se imbina cu verdeata din jur si ramai impresionat de compozitia culorilor,de maestria shutingului…se cunoaste mana de fotograf profesionist. Felicitari 🙂
Apropo (de titlu). Deci moment poetic 😀
Doar eu si ea, mereu impreuna
Sub aceleasi stele, sub aceeasi Luna,
Unde indragostitii in timp ce le privesc,
Isi spun de milenii acelasi „te iubesc”
Sub acelasi cer, sub acelasi Soare,
Pe aceeasi planeta albastra pe care
Florile raspandesc parfum si culoare,
Suntem noi doi, mereu impreuna,
Eu si ea, doar eu si ea,
Ea…singuratatea.
Foarte frumoase versurile si cu final neasteptat 🙂
🙂 🙂
Pe tine te recunosc, pe ea nu. :)) Am si eu cateva poze de acest gen, deci nu sunt singura care isi pozeaza umbra, cu toate ca supersitiile din popor, daca e sa ne luam dupa ele, spun ca nu e bine sa facem acest lucru. Gata cu superstitiile. Frumoasa si misterioasa poza!
Acest web site folosește cookie-uri pentru a furniza serviciile și pentru a analiza traficul, detalii.
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.