Mi se pare că la nivel mondial motorsportul este pe un trend ascendent la capitolul conținut și pe un trend descendent-prăbușire la capitolul promovare/marketing/PR (mă rog, până și site-ul FIA are din cele zece știri promovate… cinci cu Jean Todt și cu cine s-a mai întâlnit el, în loc să împingă în față conținut relevant).
Cei mai mari perdanți mi se par Dakar-ul și WRC-ul. Dar tot cu multe puncte minus sunt și cei din WTCC, WEC ori World RX.
Puncte minus la nivelul promovării, notorietății și penetrării în cadrul publicului nespecialist și neentuziast.
Că eu mă uit, caut, urmăresc. Și ca mine sunt mulți. Dar nu destul de mulți astfel încât sporturile astea să crească. Și dacă nu cresc… stagnează. Așa că bugetele se micșorează.
Sigurele două competiții majore care au crescut la nivelul ăsta sunt MotoGP, să-i facă statuie lu’ Dottore pentru poveștile pe care le susține și le hrănește… și F1, care a primit know-how-ul americanilor. Care americani au reușit să reintroducă poveștile în F1, i-a umanizat pe piloți, au adus mult public tânăr în tribune și pe TV/internet.
E prea devreme să vorbim despre Formula E, care arată și crește bine la nivel de notorietate și interes, pentru că e o disciplină tânără.
Daaar… e clar că interacțiunea cu publicul a făcut povestea asta să crească atât de repede (nu știu dacă știți, au introdus o votare în timpul cursei. Cel mai popular pilot primea un boost de putere la un moment dat. Simplu și eficient, se implicau toți cei ce urmăreau, cât timp aveau un preferat…).
Acum, revenind la titlu… mă oftică tare că Dakar 2018 – Untameable a trecut la noi atât de puțin observat.
Pentru că e un concept fenomenal, care creează conținut video spectaculos pentru orice privitor, nu numai pentru specialiști și entuziaști.
Și pentru că avem în competiția asta un sportiv care pare că se autodistruge la fiecare participare, atât este de dificil raliul. Dar termină de fiecare dată, atât de bun este Emanuel Gyenes.
La competiția din anul ăsta, se pare că una dintre cele mai dificile, Mani a reușit un loc 23. Din 150 de piloți. Spectacol, taică, felicitări!
Mi-ar plăcea să-l văd pe Mani mai prezent pe TV-urile noastre, mai des pomenit online, pentru că efortul enorm făcut de el și de echipa tehnică este foarte mare și pentru că rezultatul este chiar spectaculos!
Până și site-ul oficial al Dakar spune asta:
– Emanuel Gyenes has become one of the best privateers in the bike class.
La noi… mi se pare că efortul e mare și cheltuielile sunt imense, dar slab rău la capitolul promovare / interes / atragere de public nou.
În motociclism știu mai mulți oameni care chiar se luptă cu toate cele pentru a face performanță. Dar pe performanța aia știm noi, câțiva…
Anul trecut în zona de jetski s-a organizat una-alta. Am participat și eu când am avut timp. Sper să se repete și să crească povestea…
Despre ce se întâmplă la coastă… numai de bine. Eforturi mari și-acolo, pasiune multă și… bani. Mai greu, din păcate, cu notorietatea și promovarea.
Cât despre raliuri… anul ăsta s-au anunțat câteva mașini foarte tari. R5-uri. Scumpe. Rămân câteva dintre cele de anul trecut. Piloți buni avem.
Dar nu se văd pași înainte.
Tot greu e de ajuns pe majoritatea PS-urilor, cu toate că soluții de îmbunătățire s-ar găsi.
Tot nu este angrenat publicul în nicio activitate legată de raliuri, cu toate că există propuneri și variante (și există si niste precedente reușite).
Cât despre producerea unui conținut relevant și spectaculos pentru TV/internet… liniște ca-n Bellu.
Pe tema asta îi rog să completeze prin comentarii (vor fi semnalizate, după ce vor comenta) cu părerile și ideile lor pe Berti Panaiot, Alex Mirea și Daniel Onoriu.
Trei oameni din trei zone diferite ale motorsportului din România și nu numai, pe care mi-ar plăcea să-i aud vorbind mai des pe tema sporturilor cu motor…
Și ia să mai pun o poză cu echipajul 28…
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.